Bujinkan Ninpo - Ninjutsu in Romania, arta Ninja - mituri, legende, realitati !
Despre BUJINKAN | Mituri NINJA | Intelepciune NINPO | Intrebari Frecvente | Arhiva | NOU | DOJO-uri | Contact
 

FAQ general - arte martiale

FAQ general - NINPO

LINK-uri


 

Intrebari Frecvente (FAQ) despre Arte Martiale in General      ver.1.0  (10 martie.2006)

      Am incercat sa compilez aici cele mai frecvente intrebari care mi-au fost puse fie la stagii , fie pe email, despre practica artelor martiale in general, a celor traditionale in special. Sper ca ele sa fie utile celor interesati.

         Daca subiectul care va intereseaza pe Dvs nu se afla in unul din grupurile de intrebari si raspunsuri FAQ de alaturi, nu ezitati sa ne expediati intrebarea Dvs.direct de la rubrica de Contact

 1 Arte Martiale Traditionale sau moderne ?
 2. 
Bun, si fara competitie cum m-as putea testa / evalua ?
 3. 
Aveti concursuri sau campionate  ?
 4. 
Cum pot sa imi dau seama daca un dojo e autentic ?
 5. 
Antrenamentele sunt Full Contact ?
 6. 
Sunt fata, as putea sa practic si eu arte martiale ?
 7. 
Varsta ar fi o problema in practica artelor martiale ?
 8. 
Nu stiu nimic, cu ce voi incepe, ce voi invata ?
 9. 
Este posibil sa ma lovesc, sa ma doara ?
10. 
Arme - vom studia si tehnici de arme ?
11.
  In cat timp voi invata arte martiale ?
12. 
Care e cea mai buna arta martiala ?
13. 
Cum se iau grade, centuri, Dan-i ?
 

1. Arte Martiale TRADITIONALE sau MODERNE ?
 

SISTEM TRADITIONAL

- este un sistem educativ, perfectionat timp de generatii, cu componente fizice, energetice, spirituale, avind ca efect final o armonizare profunda a fiintei umane, gasirea unui calm interior, a unei claritati necesare pentru depasirea cu succes a oricaror probleme din viata de zi cu zi , de orice natura, inclusiv confruntari fizice daca totusi se ajunge la ele

-poate fi practicat la orice virsta pentru ca devine un mod de viata cu mult dincolo de tehnica martiala in sine care este doar un mijloc, o unealta de autodisciplinare si autocontrol...Ulterior acest control se poate aplica si altora, fara a ii distruge...viata este prea pretioasa..

  SISTEM SPORTIV  (Modern )

- pregatire intensiva, de multe ori distructiva chiar, pe segmente limitate de activitate mai ales fizica, lipsa aspecte energetice si spirituale, de evolutie ca personalitate, limitare odata cu scaderea performantelor fizice, odata cu imbatrinirea

- lupta sportiva presupune reguli consimtite de ambii participanti, arbitru si mereu raportul de 1:1 intre adversari ceea nu are legatura cu realitatea de pe strada...aici apare pregatirea complexa din sistemele traditionale

    E democratie deci fiecare este liber sa aleaga, in functie de ce vrea  !


2. Fara concurs c
um verific eficienta ?

      Exista insa mai multe aspecte, pentru ca nu practicam arte martiale sportive, nici nu putem testa acolo eficienta lor , pentru ca regulile luptei ne-ar impiedica.

- artele martiale sunt concepute pt oameni aflati in inferioritate fata de un adversar superior fizic, numeric, dar nu si ca pregatire tehnica si stragica. Competitiile incearca sa egaleze sansele celor doi si evident ca tehnicile mortale vor fi interzise....Pe strada insa nu este deloc asa..

- un alt aspect ar fi acela al definirii conceptului de „eficienta” pentru ca este cam relativ..Credeti ca daca dati un picior in gura in sala unui coleg de antrenament , tehnica e eficienta ? Poate … dar nu e suficienta.

    Caz real : un 3 dan karate scapa cu succes de 2 adversari ce il atacasera intr-un parc…El incheie in spital cu taieturi adinci de cutit de la un al treilea care a venit din spate …Poate nici nu se astepta la el, poate se bucura ca i-au iesit tehnicile pe primii doi …cine stie? Nu incercam sa dam o falsa inferioritate uneia din discpline…doar sa le punem pe fiecare la locul lor …Nici nu putem cara marfa cu un BMW si parca nici la curse nu putem merge cu un TIR ….

Morala : tehnica nu e decit o unealta de autoperfectionare, eficienta sta in cel din spatele tehnicii , el este cel care se perfectioneaza ( prin perfectionarea tehnicii ). Cutitul in sine nu e deloc periculos …el devine periculos in miinile unui maniac…Si nici daca iau cutitul unui macelar sef , nu voi avea dexteritatea lui …cam la fel sta povestea si cu tehnicile artelor martiale . Un motto dragut din filmele western spunea „Nu Colt-ul omoara oamenii, ci oamenii omoara oameni”

Concluzia : pentru a testa eficienta, probabil ca nu tehnica trebuie testata :)... restul tema de studiu...

 

3. CONCURSURI – exista competitii, pot participa la ele ?

Oops …ati gresit sala …In artele martiale traditionale nu exista competitie si aceasta din mai multe motive, cel fundamental fiind ca ele sunt discipline militare, perfectionate pe cimpul de lupta ,in situatii la limita dintre viata si moarte.  Iata doar citeva deosebiri de esenta intre sport ( competitii) si arte martiale traditionale :

1. Lupta reala se desfasoara cind vrea adversarul nu cind vrem noi …eventual ataca din spate si nu suntem preveniti de acest gest „sportiv”…
2. Lupta reala nu are arbitru care sa penalizeze tehnici interzise in ring…
3. In lupta reala chiar nu exista reguli…se pot ataca orice organe sensibile , genitale , ochi , git , etc …spre deosebire de sport
4. In realitate adversarul poate fi chiar multiplu…adica 2-3 contra unul , situatie imposibila in competitii sportive

Si ar mai fi si altele, dar mai putin importante (lipsa timpului de incalzire, categorii de greutate, etc .) Realizati acum cit de diferite sunt conceptele de arte martiale traditionale (ce exclud competitia) si sporturi cu caracter martial ( K1, Jujutsu Brazilian, Kick Boxing, Full Contact , etc ) ?

Noi practicam in dojo-ul nostru arte traditionale, daca insa va intereseaza formele sportive nu prea va putem fi de folos…Fiecare este liber sa aleaga insa ce i se potriveste cel mai bine, ceea ce vrea

Asta nu inseamna ca nu exista confruntari libere (ceea ce unii numesc „Kumite”) , exista si aici dar cu teme date …scopul fiind sa invatam/asimilam ceva si nu de a il face KO pe celalalt. Este o problema de mentalitate si de atitudine …

 

4. Posibile criterii de verifica autenticitea unui Dojo / Instructor / Scoli de arte martiale:

1. Verificati daca numele scolii mai exista undeva in lume, sau sunteti norocos ca se practica doar in orasul Dvs. Motoarele de cautare de pe internet sunt utile in acest sens

2. Nu credeti povestile cu maestrii si scoli secrete, nimic nu e secret, esenta consta in practica regulata....secretul, aburul in jurul unei scoli anume intretine doar o vaga aura de mister in speranta ca poate curiozitatea ii va face pe elevi sa stea mai mult acolo

3. Daca nu intelegeti ce vi se spune, nu inseamna ca interlocutorul Dvs. este extrem de intelept ! Multi "Sensei" vorbesc de sus, in termeni generali si evazivi, spunind deseori ceea ce vreti sa auziti...incercati sa nu cadeti in plasa lor...si sa aveti discernamint...

4 Incercati sa aflati cu cine a studiat acel instructor si cu cine continua sa o faca, pentru ca procesul de invatare este continua...Se organizeaza stagii regulat ?  cu cine ? Din nou netul poate fi de ajutor in obtinerea de informatii

5. Nu in ultimul rind, cereti permisiunea de a asista la un antrenament...si folositi-va intuitia....exista compatibilitate intre Dvs si viitorul instructor ? Degeaba este un instructor legitim, daca are un caracter "dificil" ....Observati atmosfera in sala de antrenament, este calm ? are rabdare ? De multe ori unii incearca sa fie mai catolici decit Papa , sa ii copieze pe Japonezi, sau sa faca cum ar crede ei ca fac Japonezii...Japonezii au in primul rind eticheta si bun simt, asa ca daca acestea sunt ceva care guverneaza actiunile instructorului Dvs , este deja bine ...

 

5.  Full Contact - Pro sau Contra ?

Full Contact-ul este o notiune nou aparuta in peisajul artelor martiale, incercind sa desemneze o diciplina mai dura, cu lovituri aparent mai puternice, mai devastatoare...

Din nou Mituri si Aparente !

      O arta martiala este sau nu este Full Contact, dupa maniera in care este practicata. Logic ca fiind "martiala" undeva trebuie sa existe un contact fizic, esential insa este ca acesta sa nu fie distructiv...

Artele moderne au gasit solutia de compromis a Non Contactului (sau SemiContact) dar din nou nu rezolva vechea problema a eficacitatii in lupta. Solutia reala se afla in vechile sisteme , traditionale , adica transmise din generatie in generatie si validate prin proba dura a timpului :

- progresia corecta intr-o arta martiala (militara, razboinica) presupune etape preliminare de pregatire - nimeni nu e aruncat de prima data in apa adinca..

- orice scoala traditionala are tehnici specifice de intarire externa, pe baza unor practici interne, incit sa nu se distruga sanatatea individului, ci ca ea sa fie asigurata permanent. Odata cu aceasta intarire gradata , se poate lucra la antrenamente si cu un contact fizic mai dur, deja corpul este pregatit si poate absorbi socuri in siguranta.

- practic orice arta martiala poate fi Full Contact sau nu in functie de cine o practica...Cutitul nu e nici bun nici , depinde insa cine il minuieste ...

 

6. Sunt femeie – As putea sa practic si eu arte martiale ?

De ce nu ? Nu credeti in miturile ca Artele Martiale nu sunt pentru femei. Poate era vorba de sporturi de lupta, unde dezvoltarea fizica este de multe ori exagerata doar in anumite sensuri, si fie asepctul fizic fie chiar sanatatea pot avea de suferit.

     Totul depinde de ce anume vreti…Exista si numeroase referinte istorice legate de femei cu  abilitati deosebite de luptatoare care pot servi ca model si sursa de inspiratie. In istoria Japoniei exista chiar unele scoli care au fost duse mai departe, timp de 1-2 generatii , de catre  femei, fie ca nu au existat barbati suficient de bine pregatiti pentru a face acest lucru din diverse puncte de vedere ( moral , tehnic , etc )

In orice arta martiala trdaitionala bazata pe strategie si tactici specifice, naturaletea si supletea femine sunt atu-uri pentru ca intreaga disciplina se bazeaza pe metode naturale si suple de a prelua forta adversarului si de a o intoarce impotriva sa.

Din experienta, pot spune ca, in general, desi mai putine femei practica arte martiale –
comparativ cu barbatii, cind totusi o fac, o fac mai serios , nu asteapta rezultate imediate si de aici sanse mai bune de progres ….totusi multe se lasa la un moment dat, coplesite probabil de greutatile vietii, etc...ca si barbatii ....

 

7. Varsta si Practica Artelor Martiale

COPII:  - Artele Martiale Traditionale sunt ceva extrem de serios si de complex pentru a putea fi cu adevarat studiate sub virsta de 14 ani …dar ele pot fi abordate si inainte cu mult de aceasta virsta….mai mult sau mai putin sub forma de joc…Esential este sa se gaseasca un partener de virsta apropiata
 

ADULTI :  - Virsta maxima in arte martiale traditionale nu exista ….Ele pot fi incepute si studiate la orice virsta. Maturitatea ofera avantajul unei abordari mai calme, al renuntarii la ideile exaltate ale tineretii, exuberanta rebela a virstei …

Nu exista o anumita conditie fizica minima impusa -tehnicile studiate in sala trebuie sa functioneze si in afara dojo-ului, in haine normale de strada…fara incalzirea specifica din sala …

A fi natural este cel mai important si acest lucru se va invata in sala de antrenament …In Japonia multi adulti trecuti chiar de virsta a 2-a si chiar mai sus, practica aceste discipline cu atentie si calm…doar din dorinta de a se elibera de stress-ul cotidian, de a canaliza pentru un timp mintea si trupul catre alt gen de activitati decit cele de birou…de a stimula si cealalta emisfera cerebrala…

O motivatie frecventa a demersurilor acestora este cautarea unui echilibru pe toate planurile.Deci nu exista limita superioara de virsta , oricine este binevenit si va incepe gradat, gasindu-si un ritm propriu de antrenament in functie de abilitati, experienta anterioara, etc...

     De remarcat un elev al lui Sensei Laiber, senpai Kun Kalman din Budapesta care a inceput practica Aikijutsu-lui Takeda Ryu la virsta de 63 de ani, in ciuda unor grave afectiuni ale genunchiului, si la 70 de ani a trecut cu brio testul de Shodan - 1 Dan Takeda Ryu Aikijutsu !

 

8. Sunt debutant, cum voi incepe, cum voi progresa ?

Inceperea antrenamentelor este un proces educativ care nu trebuie sa sperie pe nimeni. Sa speram ca se vor darima macar partial acele mituri in care in salile de arte martiale, incepatorii sunt luati si testati –  adica batuti bine de colegi mai avansati - ca test de acceptare Ón „familie” sau din cine ştie ce alte motive. Ideea este ca fiecare trebuie sa invete in ritmul lui pe care si-l va gasi singur. Instructorul va explica diverse tehnici, posturi, deplasari, aplicatii dupa care elevii vor trebui sa repete cit mai bine acele lucruri , sa le inteleaga cu mintea si cu trupul (mai greu un pic partea asta, corpul nu prea va asculta de minte, dar cu un pic de regularitate si perseverenta sigur vor apare si rezultate). Sigur ca puteti cere oricind sprijinul instructorului sau pe cel al gradelor superioare in caz ca tot mai exista neclaritati si dubii.

Inca un lucru foarte important - progresia in arte martiale se face printr-o frustrare continua ...ce are ca rezultat final distrugerea sau macar limitarea propriului ego. Ce sa insemne asta ? NU va asteptati ca vreodata un instructor sa va laude pentru tehnica pe care o fgaceti , niciodata ea nu va fi perfecta ...va fi doar un pic mai bine ca inainte...Si tehnica instructorului Dvs care are poate nivelul de 5 Dan , este doar un pic mai buna decit a unui coleg care abia a luat testul de 4 Dan. Cu siguranta ambii ar mai avea de invatat de la un expert cu 6, 7 Dan a carui experienta e cu siguranta mult mai mare ....Si tot asa ....Eventual pentru a va menaja vanitatea un instructor diplomat ar putea sa va spuna ca, da, este foarte bine , DAR ar mai fi o idee sa ....etc ....Acel DAR sugereaza continuitatea studiului pe calea martiala....dorinta de autodepasire permanenta...

Concret practica artelor martiale trebuie inceputa cu forme de baza, de control al posturii si atitudinii corporale in cele mai variate situatii : caderi (contact cu solul), eschive, deplasari corecte, menti-nerea permanenta a echilibrului, ...Apoi prin execitii specifice se vor invata elemente diferite din programa tehnica a scolii, gradat, conform cu dificultatea . Accentul trebuie pus pe calitate, nu pe cantitate, de asemenea se va lucra cu viteza mica pt a ramine mereu relaxat si pentru a putea corecta greselile.


9. Este posibil sa ma lovesc si sa ma doara ?

Sigur ca posibilitatea exista…Paradoxal si nu in mod masochist, durerea este un factor de progres in arte martiale…Cum asa ? Simplu ….printr-o durere acceptata si aplicata evident in mod progresiv, proportional cu cit poate duce fiecare…se pot invata multe si se poate ajunge si la formarea unui spirit puternic ( seishin no tanren – "calirea spiritului").
    Arte martiale inseamna ceva militar, deci ceva combativ si o oarecare doza de „combat spirit” este necesar ….dar asta nu inseamna ca artele martiale sunt si periculoase….Totul trebuie facut cu un maxim control ( esential din nou, ca principiu in arte martiale) si asumindu-ne un minim risc…O zicala japoneza spune ca „ nu te poti lauda ca ai trecut podul, daca nu ai aruncat si o privire si la riul involburat ce curgea pe sub tine”
   Dar, cum spuneam, totul este tinut sub control. La primele cursuri se invata Ukemi = arta primirii contactului cu solul – caderi. Adica metode prin care un impact dur , ce poate avea urmari grave, sa se transforme in ceva mai suplu in care forta este dispersata si absorbita de corp…

In ceea ce priveste ranirea adversarului – trebuie sa realizam, ca nu acesta este scopul final. Scopul consta in a controla si neutraliza atacul, de a pastra viata cu orice pret…dificil si de aceea greu de atins…KO-uri obtinute prin pumni si picioare in gura, miini rupte si altele nu sunt nici pe departe apanajul unei arte martiale autentice si nu se deosebeste cu nimic de doi batausi pe strada….

In alta ordine de idei este interesant de mentionat ca in arte martiale (mai ales traditionale) rata accidentelor este poate cea mai redusa dintre sporturi in general…Probabil si pentru ca, dupa cum spune un proverb romanesc : „paza buna trece primejdia rea”…deci din cauza unui spirit alert si (
Zanshin – „spiritul care ramine si dupa….”) pe care se accentueaza in arte martiale traditionale. Legat de acest spirit , un maestru de bugei (arte martiale vechi) repeta elevilor sai : „virful sabiei este mereu la gitul vostru, nu uitati asta nici macar cind salutati”….Nu este doar paranoia gratuita …este doar un fel de constiinta dilatata …beneficiu al practicii artelor martiale.


10.
Tehnici de ARME in arte martiale :

Facem antrenamente si cu arme ? De ce ? Cit de tirziu incepem practica armelor ?

Armele vechi tipice scolilor de arte martiale nu prea au aplicabilitate in zilele noastre si de aceea antrenamentele cu cel putin o categorie de arme (lungi , de exemplu ) pare cel putin inutil…

Si totusi tehnicile cu arme sunt utile pentru ca ele contribuie la perfectionarea miscarilor propriului corp…Din nou …ele sunt doar unelte, nu scopuri in sine ….Antrenanamentul cu arme ofera o precizie in plus practicantului, ofera o noua perspectiva asupra distantei de actiune si mai subtil - prelungeste Ki-ul practicantului la noi limite …Aceasta este poate cel mai important aspect al antrenamentului cu arme …

Tehnicile cu arme, incep relativ repede, mai intii pentru antrenamente cu distante cit mai variate ...ulterior aceste tehnici se perfectioneaza …In Japonia lucrul cu arme presupune o experienta minima de 1 Dan (minim 3 ani), dar deja dupa un an, elevul poate incepe sa fie familiarizat cu unele principii de lucru cu arme



11.
De cat TIMP am nevoie pentru a invata ?

     Aceasta este o intrebare generala despre cazuri particulare.

     Fiecare va progresa in felul sau, in functie de o multitudine de factori: personalitate, virsta,  experienta sportiva/martiala anterioara, constitutia fizica s.a.m.d.

Cursul nostru nu are o durata anume …artele martiale intelese ca mod de viata, devin o practica de o viata intreaga in care mereu se poate descoperi cite ceva nou , ceva de aprofundat…Insa si doar citeva luni pot fi suficiente pentru a inmagazina niste reflexe de baza utile in caderi …si in eschive pentru a  evita atacul advers….De altfel a omori, a distruge este extrem de usor...Nu acesta este scopul in artele martiale...Controlul si neutralizarea atacului advers va cere cunostinte mai avansate (echilibru, puncte vitale, respiratie , etc …) a caror aprofundare si stapinire va dura mult mai mult...dar fara sa putem da un interval anume

In Japonia se considera ca un elev constiincios (nivel mediu de pregatire) poate avea un nivel de baza ( 1 Dan – primul nivel de centura neagra ) in stapinirea tehnicilor in aproximativ 3 – 4 ani ….Acesta este insa un interval relativ …Aprofundarea tehnicilor nu este liniara asa ca excesul de antrenamente nu va grabi deloc progresul….Dureaza pina ce tehnicile invatate in mod constient…devin reflexe subconstiente …Aici este una din importantele chei ale progresului in arte martiale.

Cit despre drumul catre maiestrie ..este o cale lunga …important este doar sa pasesti pe ea corect … restul se vor decurge..natural…



12.
Cea mai buna Arta Martiala ?

         Nu putem discuta despre cea mai buna arta martiala,….cea mai buna este cea care ti se potriveste cel mai bine…si  aici mai intervine si factorul uman – persoana prin intermediul careia se descopera acea arta martiala.
        Daca cel care intermediaza aceasta cunoastere (Instructorul) este avansat atunci cu siguranta ca va putea explica numeroase aplicatii ale tehnicilor in cele mai diferite situatii (henka ) ….Daca profesorul e limitat … degeaba arta martiala e bogata ….ca ele devin inaccesibile…asa ca lectia numarul 1 :

  -  Nu exista arte martiale (traditionale ) slabe…ci doar profesori limitati !

Si asa am raspuns partial la intrebarile de la care am pornit ….

In continuare discutia se va muta pe alte planuri …Pentru a avea o arta martiala „buna” este nevoie de una care sa cuprinda cit mai multe aspecte ale luptei – toata gama de distante, arme, strategii cit mai diferite …Disciplinele moderne, dezvoltate departe de conflicte militare, de realitatea luptei , au inceput sa dezvolte doar anumite parti ale artelor martiale vechi .

      Artele martiale vechi erau insa parte integranta din pregatirea vechilor militari, razboinici pregatiti in orice moment sa moara…Ei trebuiau sa foloseasca sabii , pumnale , lanci sa se descurce la fel de bine si cu mina goala , contra unul sau mai multi , sa calareasca, si cite si mai cite…Astfel aparea vechile scoli de arte martiale cu multiple componente numite Sogo Bujutsu ( arte martiale integrale ) .De aici si pledoaria anterioara pentru scolile vechi / complete oricare ar fi ele …pentru cei ce doresc scoli cit mai complexe , cu o strategie testata de sute de ani pe cimpurile de lupta .


13. Grade, Diplome , Certificate !

GRADE in SCOLI JAPONEZE

Gradele Kyu (inferioare) si Dan (superioare), centurile colorate sunt inventii recente in artele martiale japoneze, introduse mai exact de Maestrul Jigoro Kano in Judo, pentru motivarea copiilor !

Vechiul sistem de evaluare japonez se numea Menkyo (certificare) si cuprindea in general 3 nivele Shoden, Chuden si Okuden (inferior, mijlociu, avansat) si o serie de invataturi orale (Kuden) transmise doar la putini alesi.

In prezent cele mai multe scpoli traditionale folosesc un ambele sisteme in paralel : la inceput progresia se marcheaza prin grade Kyu si Dan , la nivel mai avansat progresia este certificata prin acele Menkyo. Desi fiecare scoala are reguli clare de atribuire, se poate aproxima nivelul Shoden cu gradele de 1-2 Dan, Chuden cu 3-4 Dan si Okuden - 5 Dan.

Odata cu aceste nivele superioare apar si titluri traditionale in arte martiale cum ar fi Renshi, Kyoshi, Shihan, Kaiden, Meijin , etc . Desi acum de multe ori in occident au doar valoare onorifica, ele marcau pe vremuri o evolutie spirituala, un punct de non retur (H Plee) in evolutia interioara a practicantului

GRADE in SCOLI CHINEZESTI

- atmosfera era mult mai intima/ familiala, comparativ cu austeritatea antrenamentelor din scolile japoneze. Ca urmare chiar "gradele" din arte martiale chinezesti se traduc prin denumiri pline de respect precum "frate mai mare", "unchi", etc. exact ca intr-o familie

- generic vorbind , la chinezi se poate discuta de 4 nivele : novice, discipol, expert, maestru


(c) 2006 Bujinkan Romania