NINJUTSU - Tehnici  “Secrete” ... Iluzii spulberate

Cristian LAIBER

“Calea ce poate fi definita nu este adevarata cale…

Adevarata Cale nu poate fi explicata ,ea poate fi experimentata direct, traind-o.”

Lao Tzi – Tao Te King

Dincolo de nenumaratele legende ce ii au ca eroi pe vestitii luptatori Ninja, dincolo de numeroasele filme de arte martiale de proasta calitate, pline de trucaje, lipsite de orice subtilitate, dincolo chiar de istoria lunga a “razboinicilor din umbra”, multi pasionati ai artelor martiale se intreaba cu siguranta ce se ascunde in spatele tuturor acestor fatete ,sau aspecte ale unui fenomen unic in esenta –fenomenul Ninja.

Un raspuns simplu laconic ,pe cat de scurt probabil pe atat nesatisfacator ar fi ca la baza “performantelor deosebite ale luptatorilor Ninja sta un antrenament asiduu aprape suprauman. Si totusi acesta este adevarul;oarecare alta disciplina, martiala sau nu, nu cere un efort si o daruire totala pentru a fi stapanita cu maiestrie ?

Ceea ce difera in Ninjutsu, generic vorbind, este modul de abordare a problemei. In Ninjutsu ninic nu este considerat static, fix, definitiv; totul se poate schimba cu usurinta si poate lua nenumarate forme (Yi Jing – cartea schimbarilor: nu trebuie sa uitam puternica influenta a culturii si civilizatiei chinezesti asupra artei luptatorilor Ninja ). Ca urmare, Ninjutsu este permanent in cautarea perfectei adaptibilitati ,principiile fundamentale ale acestei arte fiind si cele relative,subordonundu-se armoniei luptei luata in ansamblu, mai exact armoniei cu ritmurile luptei. In Gorin No Sho Miyamoto Mushashi insista foarte mult pe ideile privitoare la ritmul luptei (Hyoshi) aspect fundamental in cadrul artelor martiale. Aceste principii adaptabile pot fi atat principii martiale cat si principii filosofice si spirituale ce formeaza impreuna Calea Ninpo.

Tehnicile de Ninjutsu nu sunt fixe; ele se pot schimba odata cu schimbarea contextului de lupta, pentru ca in Ninjutsu nu este esentiala o tehnica martiala ,nu modul de excutiei este cel care conteaza in ultima instanta ci gradul ei de mobilitate, capacitatea de aplicare intr-o situatie reala spontana. Pe de alta parte este evident ca tehnica in sine nu poate fi ea insasi mobila in raport cu o situatie de lupta ;reactia celui care executa acea tehnica, modul in care el percepe acea situatie particulara reala sunt de fapt principalii factori ce determina mobilitatea unei anumite tehnici (sau rigiditatea ei- acesta pentru a respecta armonia principiilor Yin –Yang).

In Tao te King Lao Tzi spunea ca apa fiind moale nu se opune si astfel nimic nu i se poate opune . Intr-adevar acesta este principiul universal al supletii (Ju NO Michi )- principiu ce sta la baza majoritatii artelor martiale actuale. Nu trebuie inteles ca acest principiu sa fie inteles limitat : supletea fizica adevarata este o consecinta a unei practici corecte a oricarei arte martiale si nu un scop. O deplina suplete fizica ,o buna continuitate ,fluiditate a miscarilor , oreactie spontana efice –toate acestea pot fi rezultatul unei supleti mentale. Tiparele adevarate ,constrangerile nu sunt in exteriorul nostru adevaratele tipare ce ne jaloneaza viata ,ce rigidizeaza lupta sunt in interiorul nostru.

Atunci cand discipolul i-a spus maestrului de zen ca el cauta eliberarea, maestrul l-a intrebat cine il inlantuie (este un cunoscut Koan Zen).

Exact la fel, cand in Ninjutsu se spune ca nu exsista tipare, este vorba in primul rand de acele bariere interioare ce impiedica o exteriorizare a propiei personalitati ,a propiei capacitati de comunicare. Analizand acum, din acest unghi, cu mult mai profund, putem constata in ce consta diferenta majora intre Ninjutsu si alte stiluri de arte martiale.

Acest concept nonconformist, al lipsei de tipare poate atrage multi practicanti din alte arte martiale,crezand ca aceasta face din Ninjutsu un stil usor de invatat. Este o mare eroare , o iluzie ce trebuie spulberata inca de la inceput. Mai mult decat atat ,nu exista stiluri dificile de invatat si stiluri usoare in sens absolut ; este vorba mai degraba doar de gradul de potrivire intre personalitatea practicantului si aspectul formal exterior ,dinamica si metodica de antrenament ale unui stil anume.

Am scris formal exterior pentru ca la nivelul la care tehnica e depasita ,rezultatul final este acelasi – Satori - iluminarea. Considerand artele martiale ca pe niste cai de evolutie spirituala a individului ,tehnicile nu sunt decat niste metode de lucru niste suporturi care urmate duc la unirea corpului cu spiritul – comunicare vizata de orice “cale” veritabila (Do). Asadar tehnicile in sine nu sunt esentiale, modul de asimilare a lor este esential.

Daca in majoritatea artelor martiale sunt date tipare de lucru inca de la inceput ,urmand ca dupa o foarte buna stapanire a acestora , dupa lungi perioade de antenament (3-5 Dan) tehnica sa se personalizeze , sa-l exprime cu adevarat pe practicant , in Ninjutsu este oarecum scurtat. In Ninjutsu criteriul fundamental este intelegerea si asimilarea tehnicilor cu corpul ,nu repetarea lor mecanica. Este motivul pentru care se constata in BUJINKAN NINJUTSU o distributie aparent neomogena a gradelor: grade inferioare pana la 1- 2 Dan si grade superioare ,peste 5 Dan. Categoria de mijloc nu este foarte numeroasa pentru ca odata depasit stadiul de incepator evolutia este rapida , deschiderea interioara este tot mai ampla si asimilarea tot mai rapida.

Practicantul de ninjutsu nu trebuie sa ia tehnica data ca fiind cea mai buna , el trebuie sa o inteleaga, sa o asimileze pentru ca mai apoi aceasta tehnica sa-i devina cat se poate de naturala, sa o poate executa spontan in orice situatie concreta ,de confruntare reala. Modelul dat la antremanent, forma Kihon , este un model de baza ales evident cu scop didactic din multe variante posibile ,este un model ce trebuie sa se constitue in punctul de plecare pentru cautarile fiecaruia. Este importat ca aceste cautarii sa fie facute sincer ,din toata inima, si nu doar din dorinta orgolioasa ca fiecare sa-si creeze un stil personal, sa devina fondator al unei scoli. O tehnica nu este neaparat corecta cand imita varianta Kihon, ci mai ales cand practicantul o executa intr-o perfecta armonie cu el si cu adversarul, cu fluiditate, naturalete si hotarare.

Se observa deci ca Ninjutsu nu este nici pe departe o metoda atat de simpla pe cat ar parea la o prima vedere, obstacolele fiind mai ales de natura interioara. Forma unei tehnici nu garanteaza automat eficacitatea ei. Vechiul Ninjutsu al Japoniei Feudale , utilizand din plin tehnici combative neortodoxe avea o eficacitate uluitoare , dar aceasta era doar o fata a Ninjutsu-lui. Orice maestru in arte martiale apreciaza la maximum viata si cunoaste faptul ca suprema maiestrie consta in a te apara fara sa i-ei viata cuiva. Aceasta dovedeste un maxim control si o perfecta stapanire de sine. Bujinkan Ninjutsu insista foarte mult exact pe acest aspect, alaturi de transmiterea vechilor tehnici traditionale ale luptatorilor Ninja.

Hatsumi sensei arata aproape de fiecare data la stagiile pe care le conduce tehnicile de baza intr-o maniera mereu diferita tocmai pentru ca practicanti sa nu se ataseje de forma tehnica. De altfel ,tot Hatsumi sensei ii sfatuieste pe cei ce vin sa practice Ninjutsu doar pentru autoaparare sa isi cumpere mai bine un caine, sau sa ceara un permis de port arma.

Asadar, desi lipsit de tipare, conceput ca o forma neconventionala de lupta ,Ninjutsu nu e chiar un sistem de lupta usor de invatat. Baza totusi pe simpliate ,pe cautarea in lupta a armoniei, bazat pe suplete si eficienta, permanent in cautarea spontaneitatii si a naturaletii, Ninjutsu este totusi o cale rapida de evolutie pentru cei ce ajung sa-l inteleaga cu adevarat.