-
Experti BUJINKAN NINPO BUDO -
Interviu cu KACEM
ZOUGHARI - 2009
Reporter: Am auzit ca recent ati
terminat Doctoratul dumneavoastra in studiile japoneze, asa ca acum sunteti
Doctor Zoughari, nu este asa?
Kacem Zoughari:
Da, acum sunt Doctor, dar n-am vindecat pe nimeni! Am terminat Doctoratul
dar niciodata n-am alergat dupa
acest titlu, cel mai important lucru a fost sa termin munca inceputa. Acest
lucru a fost cel mai important pentru mine. Doarece au fost sase ani de
studiu si o multime de lucruri s-au intamplat in interiorul familiei mele in
acest timp si a fost o perioada teribila, chiar dura. Dar in acelasi timp
s-au intamplat si lucruri bune deasemenea, am intalnit o multime de lume. Nu
este o mare realizare, pentru mine este doar inceputul. Asa ca atunci cand
lumea zice “ Dr. Zoughari” ma simt un pic timid, eu nu ma gandesc la mine
insumi ca un doctor, sunt doar un cercetator despre Japonia. Dar multumesc
foarte mult.
R: Ne puteti
spune despre titlu tezei si scopul cercetarilor dumneavostra?
KZ: Am schimbat
titlu de doua ori! La inceput titlul a fost: “ Istoria, Adevarul si
Structura Artelor Martiale”, si deoarece am muncit mult cautand, adunand
documente vechi si intalnindu-ma cu maestrii, unul din mentorii mei de la
Universitate, un profesor, a spus ca ar fi frumos sa numesc aceasta munca
“Traditie a Miscarii”, asa ca am zis ok si in franceza lucrarea a devenit
”Traditia Miscarii in Scolile Clasice de Lupta Japoneze bazate pe
documentele vechi”. Nu am folosit cuvintele “arta martiala” deoarece am
parcurs documente si studii unde aceste cuvinte nu existau.
Toate studiile
mele sunt despre tehnica de lupta si de folosire a armelor in si in afara campului de lupta. Asa ca am folosit cuvantul Heiho (sau Hyoho actual), pe
care lumea il interpreteaza gresit ca “strategie” dar este mai profund decat
atat – este fiecare aspect al razboiului si a luptei, incluzind strategie
bineinteles dar de asemenea tactica, lupta cu mai multa lume, conducerea pe
campul de lupta, toate planurile de razboi, numarul de soldati, mancare etc,
etc. – asa ca heiho in sine inseamna o multitudine de lucruri. Si cuvantul a
venit din China asa ca a trebuit sa inteleg acest cuvant primar. Chiar si
cuvantul “Budo” care este un cuvant vechi, au mai trebuit sa treaca 8 sau 9
secole pana a inceput sa fie folosit. Nu a fost niciodata folosit in
documentele din perioada Statelor Razboinice; lumea a inceput sa foloseasca
cuvantul”budo” in era Meiji. Asa cum am spus, titlu tezei mele este: “
Traditia Miscarii in Scolile Clasice de Lupta ale Japoniei bazata pe
documente antice”. Cuprinde 800 de pagini si este structurata in 3 parti.
Prima parte este intitulata”Maestrul” si se ocupa cu istoria si contextul
istoric, primele documente, viata maestrilor, initierea in artele martiale,
cum si de ce, daca putem traduce “ryu” ca “scoala” etc. etc. Asa ca este o
foarte adanca investigare in domeniu, folosind o multime de cronici istorice
si familiale pentru a prezenta contextul si cum un maestru poate antrena un
discipol mai mult decat altul. De asemenea se explica si transmisia.
Al doilea capitol se numeste “Densho” ori transmisia documentului. In
aceasta parte explic cum sa citesti un document, scopul documentului,
descrierea acestuia si deasemenea lucruri care nu sunt scrise, care sunt
cheile de a intelege ceea ce este scris. Chiar si lucruri ca cerneala
folosita si cum sa intelegi daca este chiar un document vechi sau nu. Arat
diferenta dintre tipurile de documente pentru un succesor al scolii sau
pentru un shihan etc. etc. Dupa aceasta fac o analiza a trei documente: Kage
mokuroku, Shinkage Ryu Heiho moukoroku si Tsuki no Sho. Deasemenea,
documentul Heiho no Kadensho. Explic aici pe care dintre ele il folosesc; Am
folosit doar originalele sau copii dupa originale, nu versiuni in limba
engleza sau franceza. Totul in japoneza, si chiar daca sunt 5 sau 6 versiuni
pentru fiecare, am citit fiecare versiune tocmai in ideea de a fi capabil sa
fac lucrurile cat mai corect. Binenteles, nu se ocupa numai cu kenjutsu – se
ocupa cu fiecare arta martiala.
In final ultima parte, cea mai importanta, se ocupa cu miscarea: Forma si
Structura. Care era maniera de miscare a unui maestru ca si Kamizumii Ise no
kami, Yagyu, Tshukahara Bokuden, Hattori Hanzo, Izasa Choisai, Jion Nenami
etc. etc. Care era acest tip de miscare? Ce a ajutat acesti maestrii sa
atinga acea economie a miscarii? Un tip ergonomic a miscarii – foarte
eficient, foarte flexibil chiar si atunci cand erau foarte batrani si cum
puteau face asta? Care e procesul? Fiziologic, pshihologic? Si eu explic
asta.

R: Pentru
oricine interesat de artele martiale a face cercetari ca acestea suna ca o
cariera de vis dar in realitatate a fost o munca foarte grea, de exemplu
banuiesc ca ati avut nevoie sa atingeti un nivel ridicat in limba japoneza
inainte de a incepe cercetarea asa cum trebuie?
KZ: Da, este
adevarat. Am inceput studiile despre Japonia la Universitate in 1994, dupa
cea de a doua mea calatorie spre Japonia. Inainte de aceasta am avut ceva
experienta invatand de unul singur, apoi cu o tanara japoneza. Dar felul in
care ea imi preda nu m-a incantat asa ca i-am spus ca as vrea sa invat
japoneza din cartile de arte martiale dar chiar nici ea, fiind japoneza, nu
putea sa le inteleaga! Am lucrat la kanji in felul acesta. Si chiar si
atunci cand am inceput studiile japoneze…Ei bine, daca spui “Vreau sa fac un
studiu in artele martiale” majoritatea profesorilor te privesc ca un paria:
“cine este acest tip, el crede ca o sa devina samurai sau ceva in genul” .
Si daca folosesti cuvantul “ninja” este si mai rau. Asa ca am avut o multime
de obstacole, chiar munti de obstacole.
Oricum, am avut ocazia sa lucrez si
mai mult ca sa am acces la multe lucruri deoarece cunosc unii oameni si am
avut de munca mult, foarte mult. Am primit o bursa de la Departamentul
Francez al Afacerilor Straine numita “Lavioisier”, o bursa foarte importanta,
foarte greu sa o primesti. Din acest punct am inceput sa merg in Japonia mai
mult si sa fac multe lucruri. Asa ca este multa munca, trebuie sa cunosti nu
numai kanji dar mai multe tipuri de kanji, cele foarte vechi, trebuie sa
cunosti kanbun – Japoneza clasica(chineza), sa stii istorie, budism,
sociologie – multe lucruri. Deoarece cand citesti un document vechi, cand
citesti documente legate de artele martiale ai nevoie sa fi pregatit sa ai
habar despre o multitudine de lucruri pentru a nu gresi.
Deasemenea, ce este
foarte important este sa scoti prejudecatile, sa scoti afara ideile fixe
despre artele martiale. Acest lucru este foarte dificil pentru majoritatea
oamenilor, cand vor sa faca cercetare pe artele martiale ei vor sa
evidentieze faptul ca maestrul lor ori scoala lor este cea mai buna si orice
altceva este stupid. Ei uita contextul si nu au destula obiectivitate, nu-si
iau destula distanta; cand esti un cercetator tu trebuie intotdeauna sa fi
impartial si sa prezinti faptele, doar faptele. Binenteles ca sunt interesat
de legende, mituri si alte lucruri de genul asta dar ceea ce este mai
important pentru mine este ceea ce exista cu adevarat, cum functioneaza si
daca il putem pune in conexiune cu altele. Si in universitate este in felul
acesta; este foarte greu sa devii un student pe artele martiale, nu exista
clase de arte martiale, a trebuit sa fac totul chiar eu : sa pregatesc
metodologia pentru a cauta documentele, sa gasesc documentele care sunt
autentice – nu ceva scris de oricine si cumparat in Jimbocho sau la orice
magazin din Japonia si spus despre el ca “acesta este ce mi-a dat maestrul”
. Nu, nu, trebuie sa intelegi, trebuie sa testezi, trebuie sa stii despre
Carbon 14 si lucruri ca acestea. Altfel, nu este cercetare.
Vreau sa spun ca
pentru teza mea am citit peste 200 de carti si nu numai pe Yagyu sau
Shinkage Ryu ; dar deasemeanea ai nevoie sa studiezi Tenshin Shoden Katori
Shinto Ryu, Kashima Shinkage Ryu, scoli de jujutsu ca Takenouchi Ryu, Shosho
Ryu, toate scolile principale, toate. Trebuie sa ai cunostinte despre orice,
ca sulita, orice. Si deasemenea sa cunosti obiceiurile razboinicilor din
acele timpuri, felul de a lupta, hainele, armura, ce tipuri de sabie,
istoria sabiei, munca bijutierului. Multe lucruri.

R: O anume
scoala pe care in particular ati studiat-o in detaliu este Shinkage Ryu.
Practicantii de arte martiale din ziua de azi poate nu sunt familiarizati cu
ea, ne puteti spune cate ceva despre aceasta scoala?
KZ: Da, este
adevarat ca atunci cand am inceput teza mea am avut nevoie de documente, dar
deasemenea insemnari reale – fapte istorice care nu pot fi puse la indoiala,
care sunt indentificate si acceptate de catre lumea academica. La inceput in
Japonia - daca sunt acceptate in Japonia sunt acceptate oriunde in alta
parte. Asa ca trebuie sa ai acces si sa fi capabil sa gasesti documentele
despre care nu exista nici o confuzie, despre cine le-a scris si ce sunt.
Cea mai buna scoala, cu cele mai vechi lucruri este Shinkage Ryu, avem
scrierea Kamizumii Ise no kami, dar despre maestrii anteriori ca Tsukahara
Bokuden, Matsumoto Bizen no kami, Iasi Chozanshi – nu avem, sunt motive de
ce nu avem, nici o problema, pot explica intr-o zi. Dar Shinkage Ryu are
toate aceste lucruri, dar deasemenea trebuie sa fii atent la numele scolii,
istoria scolii si documentele scolii pe care am mentionat-o. Asa ca Shinkage
are aceste lucruri si partea buna este ca Shinkage Ryu, ca si familia Yagyu,
are documentele care arata arta martiala, transmisia, intre trei perioade –
sfarsitul perioadei Muromachi, perioada Momoyama-azuchi si perioada Edo, asa
ca poti vedea cum se transforma lucrurile si cum se schimba.
Este foarte
usor sa vezi bucata cu bucata si sa intelegi de ce miscarea s-a schimbat,
de ce este mai joasa, de ce este mai inalta, de ce trebuie sa predai in
acest fel etc.etc. Acesta este motivul pentru care am studiat Shinkage Ryu
mai in detaliu. Bineinteles , daca voi face ceva pe jujutsu, si am facut
foarte putin, este multa de studiat, ar fi pe Takenouchi Ryu, deoarece si ei
au toate documentele, cel mai vechi Inka a fost scris in 1580, ceva de genul.
Dar ce au dat ei nu este indeajuns, dar este un exemplu bun de cercetare in
jujutsu. Si acesta este unul din lucrurile la care muncesc acum.
R: Multi dintre
noi au probleme cu engleza veche, Shakespeare, Chaucer, etc. Cum puteti
asigura acuratetea traducerii din japoneza veche, cand nici japoneza moderna
nu este limba nativa a dumneavostra?
KZ: Asta fac in
Franta! Va spun din nou, sunt foarte bucuros sa fiu scolar pentru aceast
lucru si sa urmez o metodologie cu acuratete si in profunzime in
unversitatea mea din Franta, INALCO – la fel si in Japonia. Impreuna cu
acestea ai nevoie de un standart foarte ridicat al citirii – ai nevoie sa
cunosti limba si fiecare cuvant si vreau sa spun al perioadei cand
documentul a fost scris.
Cand esti constient de acestea in traducerea ta,
vei fi mai profund. Intelegi de ce? Deoarece cand traduci japoneza veche in
engleza sau franceza moderna de azi, este problema ta daca vrei sa faci
comercial o multime de lucruri dar vei rata o mare parte a scolii, vei
pierde o mare parte a explicatiilor. Cateodata este la fel si in franceza
veche, multi oameni nu folosesc vechea franceza dar trebuie sa fii pregati
deoarece cred ca trebuie sa intelegi pe acel ce a scris un document sau o
carte si trebuie sa ai acelasi nivel inalt al limbajului folosit. Si ca sa
explici trebuie sa ai o gramada de multe adnotari sau alte lucruri pentru
asta, asa ca eu cred ca este foarte important daca nu vrei sa pierzi multe
lucruri din vedere.
Deoarece, de exemplu, pentru japoneza exista kanji, noi
folosim cuvinte, japonezii folosesc ideograme – un singur kanji poate
insemna multe lucruri si cateodata un maestru poate crea propriul kanji si
sa ii dea propriul inteles asa ca daca nu esti atent la acest lucru…esti
pierdut… . Daca traduci doar numele tehnicii asa cum este, este o mare
greseala – inainte de tehnica este o miscare, cateodata numele tehnicii nu
avea nici o legatura, nici o legatura cu tehnica in sine. De aceea ai nevoie
sa ai o imagine a maestrului si sa ai o relatie cu maestrul iar dupa aceea
depinde de gradul relatiei. Intotdeauna depinde de gradul relatiei, nu este
pentru ca fiecare merge la sursa ci pentru ca maestrii au sursa in inimile
lor si in intreg corpul.
De exemplu, vedeti aceasta apa? Sa zicem ca acesta
este sursa pe care o cautati, noi suntem patru sau cinci persoane si luam
aceasta apa pura, acesta apa clara despre care ai stiinta si o bem – deja
apa este amestecata cu respiratia ta, cu pielea ta si altele si se
transforma, se tranforma devenind una cu tine, a ta. Este inca apa, inca e
in forma lichida dar devine a ta : nu mai este apa pura de la inceput. Cand
bei si sta pura, de aici, pana aici, pana aici (prin corp) este extraordinar.
In acelasi mod ar trebui sa fie transmisia si asa a si fost. Binenteles ca
se tranforma dar asa este – inca lichida.
R: In
discutiile despre Koryu si Kobudo unii oameni pot regasi si kobudo
okinawaian - antrenamentul cu armele din Okinawa, dar este ceva diferit, nu
e asa?
KZ: Da, este
complet diferit. Marea majoritate practica ceea ce numesc ei “arta martiala”
venind din traducerea cuvivantului”Bugei” – “bu” razboi si “gei” arta, arta
martiala. Dar problema este ca majoritatea oamenilor care vorbesc despre
arta martiala au ca experienta Judo, Kendo, Karate, Aikido, Shorinji Kenpo –
lucruri care au fost create in epoca Meiji, in momentul cand japonezii
invatau multe de la vestici (occidentali), chiar si modalitatea de folosire
a corpului din Vest.
Si modalitatea de folosire a corpului practicata in
judo, kendo, karate, aikido a fost puternic influentata de modalitatea de
miscare din sporturile din Vest. Toate aceste discipline au fost tranformate
in sport iar apoi au fost dezvoltate in lumea academica, universitati. Si nu
ai oameni practicand koryu ci in special oameni care au o puternica
experienta in judo, karate, kendo, aikido. Koryu si aceste”sporturi-martiale”
sunt complet diferite – modalitatea de miscarea corpului este diferita. Este
de asemenea important sa mentionam faptul ca cuvantul “koryu” este si el nou,
la fel ca si cuvantul “kobudo”. Au fost create in epoca Meiji (mai precis in
perioada Taisho), cu scopul de a face diferenta dintre ceea ce vine din
trecut, care nu mai este de actualitate si ceea ce este nou si mai actual
(n. tr. – este vorba de considerarea artelor martiale vechi de catre noile
autoritati japoneze din acea perioada ca fiind “depasite” in contextul
modernizarii accelerate a Japoniei ). Inainte, in epoca Edo de exemplu nu se
foloseau aceste cuvinte.
Ce vrem sa aratam ca este kobudo… . Avem kobudo,
gendai budo, care inseamna arte martiale moderne – judo, kendo si tot ce
este nascut in epoca Meiji, kobudo cuprinzand lucrurile dinainte, intre
perioada Muromachi si Edo; Muromachi, Momoyama–azuchi si Edo (Murimachi este
secolul 14, Momoyama-azuchi este secolul 15 si Edo secolul 16 dar si
perioada Edo este impartita in doua: prima parte si a doua parte, la fel si
Bakumatsu – sfarsitul perioadei Sogunatului Tokugawa).
Asa ca ai mai multe
tipuri de scoli vechi, fiecare cu propriile caracteristici: unele sunt
create in epoca de pace, altele intre epoca de pace si cea a statelor
razboinice, altele chiar in perioada statelor razboinice. – toate acestea
sunt numite koryu, care se traduce prin “scoala veche” sau mai exact “clasica”.
Deci ce vreau sa spun prin koryu: tot ceea ce este creat inainte de judo,
karate, kendo, aikido.
De exemplu in judo Kano sensei a preluat mult din
Kito Ryu si Tenshin Shinyo Ryu, la inceput mai mult din Tenshin Shinyo Ryu
iar mai apoi din Kito Ryu. Aceste scoli fac parte din koryu, sunt scoli
clasice dar ele sunt complet diferite de ceea ce este judo-ul acum si chiar
inainte. Deoarece ceea ce a avut Kano a fost o foarte limitata transmisie a
acestor scoli, chiar daca a studiat mult si a fost un om inteligent, dar
ceea ce urmarea el era crearea unui sistem educational. Asa ca judo = gendai,
kobudo= Kito Ryu si Tenshin Shinyo Ryu. Acelasi lucru s-a intamplat si cu
jujutsu modern si jujutsu din timpurile vechi.
Referitor la Okinawa, ceea ce s-a intamplat acolo este un pic diferit,
kobudo de acolo nu este atestat de documente deoarece Okinawa a fost o punte
diplomatic, de schimb, intre Japonia si China. Asa ca nu ai multe documente
despre razboi in Okinawa, a fot intotdeauna un loc al diplomatiei, un loc
unde oamenii veneau sa faca comert, a existat o ambasa chineza acolo etc
etc. Iar in secolul 16, clanul Shimazu, samurai foarte putenici care aveau o
reputatie de a fi razboinici neinfricati si darji, au invadat Okinawa si nu
exista document care sa ateste ca s-au folosit unelte de tarani care sa
lupte impotriva razboinicilor, soldatilor – in Okinawa nu exista asa ceva.
Binenteles, aveai o curte de nobili dar majoritatea celor care practicau
karate erau tarani ori negustori bogati – complet diferiti de razboinici, ei
nu erau soldati, nu asta era meseria lor. Asta nu inseamna ca ceea ce faceau
era gresit, era chiar de foarte bun nivel, o autoaparare foarte eficienta,
dar nu ceva care sa folosesti pe campul de lupta. Mai tarziu, unii dintre ei
au folosit unelte, unelte de tarani, unelte de munca pe post de arme si au
numit acest lucru kobudo.
Dar cuvantul “budo” nu se potriveste cu karate,
este complet diferit, budo inseamna “calea razboiului”. Binenteles, unii
oameni au tradus budo “calea de a opri razboiul” sau “calea de a opri
halebarda” dar “razboi” inseamna ce se intampla pe campul de lupta, ucidere.
Asa ca trebuie sa intelegi mai intai natura cuvantului, evolutia si
definirea sa, sa fii atent la contextul unde s-a folosit, deoarece lumea din
zilele noastre foloseste cuvantul budo cum vrea ea. In incercarea de a fi
mai explicit in mod general: judo, karate, kendo, aikido – acestea sunt
gendai budo – devenite in zilele noastre sporturi martiale sau “arte
martiale tranformate in sport”, in care ai reguli, modalitatea de miscare
este complet diferita, nu este facuta pentru ucidere, binenteles poti rani
dar este ok, nu exista arme, in aikido se foloseste jo (baston de 1.20 m) si
ken (sabie) dar destul de rar. Bineinteles ca unii inca mai practica jo si
ken, in special cei care au practicat pe ramura lui Morihiro Saito, ai
deasemenea maestrii care practica iai, judo, karate si studiaza acestea
pentru a studia aikido mai in profunzmie etc etc. Bineinteles ca in iaido se
foloseste sabia, dar numai pe o singura parte, cele mai multe forme sunt
fixe, chiar si daca sunt multe scoli de iai dar au competitii, aproape totul
este axat pe etica, pe ceremonial – acesta este adevaratul gendai budo.
Cand
incepi sa vorbesti despre koryu incepi sa vorbesti despre ceva care nu
practica multa lume – un maestru, trebuie sa urmezi un ordin, tehnicile sunt
destul de vechi..cateodata se pot schimba un pic…sistemul de gradare este
inca cel din perioada Edo, ceea ce numim Menkyo Shiki sau Menkyo Seido.
Acest sistem este urmatorul: mokuroku, chu mokuroku, dai mokuroku, menkyo
kaiden, apoi devii shihan si iti deschizi propria scoala. Asa ca este
diferenta, una este o scoala clasica, inainte de perioada Meiji, inainte de
secolul 18 si una este o scoala dupa secolul 18. Imi pare rau daca a fost
prea multa informatie dar sunt multe de spus.
R: Vorbind
despre menkyo si menkyo kaiden, vedem des oameni care clameaza aceste
titluri. Ne puteti spune cate ceva despre acest lucru si ce tip de
documentatie si licentiere in mod traditional ar trebui sa vina cu aceste
titluri?

KZ: E o
intrebare foarte buna. Chiar ma ocup de acest lucru in teza mea si mi-a luat
cam 20 de pagini si 50 de adnotari. Mai intai, cea mai veche atestare data
de un maestru unui discipol nu a fost menkyo, a fost Inkajo, sau Inka,
venind de la Injin koka no ryaku folosit in budism, in special in budismul
esoteric – exista o multime de documente in acest sens. In budism se
obisnuieste sa se dea o “atestare a transmisiei”, de la maestru la discipol
care sa certifice ca acel elev a primit invataturile budiste si devine
astfel la randul sau un maestru. Cei care practicau artele martiale aveau
nevoie sa foloseasca si ei ceva in acest sens, asa ca au facut acelasi lucru
ca in budism si vedem astfel influenta religiei in artele martiale. Prima
expresie pe care o avem in Japoneza este Inka, inka inseamna doar”atestare”
– este un certificat, atat, nimic mai mult. El atesta ca ai vazut anumite
lucruri si maestrul care ti l-a dat crede ca ai nivelul sa le intelegi. Dar
problema este (si acest lucru este din secolul 14, in budism din secolul 10
) ca in artele martiale cea mai veche transmisie este Ichinin, Ikoku inka
sau Hitori Ikoku inka – care inseamna o atestare pentru un singur om intr-o
anumita provincie. Aceasta atestare a fost scrisa de Kamizumii Ise no kami,
iar una mai veche de 1566 nu avem. Asa ca atunci cand citesti acest document
poti intelege transmisia in toate modurile; problema e ca uneori maestrii
aveau nevoie de bani, aveau nevoie sa manace si uneori vindeau un astfel de
document, de aceea avem 4 tipuri de a da menkyo.
Primul este Giri, giri-yurushi, insemna a il da din obligatie. Esti samurai
sub comanda unui stapan, esti un bun maestru dar ai datoria de a-l da
stapanului, altfel nu e bine. Nu inseamna ca cel care il primeste e bun, tu
trebuie sa il dai, este giri (datorie, obligatie).
Al doilea este binenteles Ie-yurushi, in familie, datorita rudeniei, dar
asta nu inseamna ca fiul este bun dar daca el foloseste numele, poate aduce
bani .
Al treilea este Kane-yurushi, tu trebuie sa il vinzi ca sa ai ce manca daca
nu ai o pozitie.
Iar ultimul, cel mai faimos si cel mai rar in acelasi timp , Ude–yurushi,
este dat cuiva care are capacitatea, care este bun pentru ca a aratat acest
lucru. Deci acestea exista si avem o foarte buna parere despre acea scriere
a lui Yagyu Mitsuyoshi Jubei, fiul cel mare al lui Yagyu Munenori, unde
explica transmisia, si spune “tatal meu obisnuia sa faca asta, sa urmeze
acest lucru”. Acelasi lucru il poti observa in Kamizumii al mai multor
maestrii: Muashi, Tsukahara Bokuden, Mtsumoto Bizen no kami – toti au facut
asa.
In Japonia, in timpul secolului 10, calugari din diferite temple obisnuiau
sa vanda “atestate de iluminare”! De exemplu cand aveau nevoie de bani ca sa
ingrijeasca templu, celor care donau bani le spuneau” esti bun, foarte bun”
si le ofereau certificatul!
Cand primesti inka sau inka-jo cu acestea primesti si un document scris. In
perioada lui Kamizumii Ise no kami si putin inainte, Muromachi/Momoyama-azuchi,
sec. 14-15, lucrurile nu erau fixate inca; documentul continea cateva
explicatii de cel mai inalt nivel tehnic a scolii, telul spre care sa te
indrepti, felul in care cea mai buna tehnica a fost gasita, numele
principalelor tehnici, lucruri ca acestea. Tipul acesta de document a fost
intitulat mokuroku. Oamenii traduc mokuroku nu ca un index tehnic, este mai
mult decat acest lucru – pentru cineva care primeste de la maestrul la care
a tinut nu este doar un index tehnic, este mult mai mult.
Voi vorbi despre
asta mai tarziu pentru ca aici avem documentul si prezentarea lui elevului,
asa ca este mai mult decat ce am spus pana acum. Oricum, de obicei, cand
atingi un anumit nivel sub coducerea unui maestru, sunt cateva etape. Prima
etapa este este mokuroku si primesti acest atestat care este un fel de
document cu numele tehnicilor pe 3 nivele. Daca ne aflam in perioada Edo
sunt mai multe nivele decat mokuroku, este chu mokuroku, dai mokuroku –
pentru a tine studentii aproape si a mai obtine bani, era o afacere cu
artele martiale inca din epoca Edo, sunt multe dovezi in acest sens. Si dupa
ce obtii nivele ca Chu gokui, Gokui si in final Menkyo Kaiden (“kaiden”
insemna treapta), Menkyo Kaiden poate fi inteles ca un certificat pentru
toate nivelele din scoala. Deci cand primesti un document de acest gen
inseamna ca esti (in mod normal) bun, atat de bun ca iti poti crea propria
scoala dar nu atat de bun incat sa devii succesorul maestrului tau,
urmatorul soke. Deoarece titlu de soke este diferit si include alte aspecte.
Cand primesti un menkyo kaiden primesti intotdeauna doccumentele cu el. Ai
doua tipuri de manuscrise, unul numit Makimono (ca un pergament) si Densho,
care arata ca o carte. “Den”inseamna transmisie si “sho” (kakeru) inseamna
carte sau scriere, deci “transmisie scrisa”. Sunt multe tipuri de carti de
acest gen, depinde de maestru, nivel, finante, daca stie cum sa scrie si sa
citeasca, daca vrea sa o faca – o multime de aspecte conectate cu natura
personala a maestrului, istorie si cunostinte. Intre aceste documente, unele
se ocupa despre, de exemplu, istoria scolii, cum s-a infiintat, principalele
tehnici, directia pe care ar trebui sa mergi, numele tehnicilor, cateodata
sunt explicatii, cateodata fara explicatii, cateodata despre principalele
arme ale scolii cu explicatii cum sa le construiesti, luptatori ai altor
scoli etc etc.
Deci atunci cand primesti Menkyo Kaiden, automat ar trebui sa
primesti si acestea, asta este regula in artele martiale clasice, ale
koryu-ului – nu ai acestea…nu exista…..atunci esti un menkyo kaiden ciudat.
Dar tehnic nu inseamna nimic, are inteles pentru cineva atasat de hartii
deoarece in toate artele martiale indiferent de scoala singurul care
conteaza este este cel care ramane in picioare pana la urma, cel care poate
face fata la oricine. Acesta este adevaratul menkyo kaiden si istoria a
dovedit ca cel care are capacitatea, talentul si inteligenta sa faca fata
oricui nu are nevoie in realitate de o hartie, deoarece talentul si
miscarile sale (tehnica si atitudinea mentala) reprezinta realitatea unui
maestru si a scolii, nu o bucata de hartie care poate fi falsificata sau
cumparata.
Sunt o multime de cazuri in Japonia unde cineva a primit menkyo
kaiden dar nu pentru ca era bun ci pentru ca a cumparat titlu ori a ajutat
maestrul in ceva important ca de exemplu promovarea artei maestrului sau a
scolii acestuia.
Cateodata menkyo kaiden se poate da doar pentru ca cineva
este foarte vechi in practica ori pentru a onora pe cineva dintr-o familie…deci
nu este vorba de capacitatea cuiva de face fata altora, este mai mult vorba
de probleme personale sau relatii umane. Deci daca tu te consideri de menkyo
kaiden sau primesti de la maestru acest titlu nu esti ca si maestrul tau !
Este foarte important sa intelegi natura relatiei ori gradul relatiei intre
maestru si locul discipolului (cel care primeste menkyo kaiden) in inima
maestrului. Nu este pentru ca cineva traieste timp indelungat aproape de
maestru si frecventeaza antrenamentele de doua sau trei ori pe saptamana si
atunci el este automat aproape de sufletul maestrului.
Problema principal,
care este foarte umana, este ca oricine (indiferent de scoala sau
organizatie) vrea sa creada ca are o relatie foarte profunda si unica cu
maestrul sau. Dar cred cu tarie ca faptele trec dincolo de vorbe, asa cum
realitatea (relatia dintre maestru si discipol) si actiunea( capacitatea,
talentul si cunostintele) trec dincolo de hartii si alte certificate;
problema principala este sa accepti acest lucru si sa il recunosti. Asa ca
Inka, un menkyo sau menkyo kaiden, orice certificat, reflecta relatia ta pe
care o ai cu arta, cu scoala si cu maestrul insusi, ce gen esti( fizic si
mental) si multe alte lucruri de asemenea, multe lucruri pe care nimeni nu
le cunoaste direct dar care se deschid catre inima ta pe masura ce
progresezi si te apropii de inima maestrului. Daca cumperi certificatul,
daca dai bani sa ajuti dojo-ul sau sa promovezi arta maestrului tau, daca
esti apropiat de maestru sau de unul din shihanii sai, ori daca ai fost unul
din cei care au facut munca de copiat manuscrisele pentru maestrul tau si ai
primit certificatul pentru ca ai fost aici mult timp….atunci asta e. Am
raspuns indeajuns?

R: Da, cred ca
da, multumesc.
KZ: Dar este
foarte profund si poti merge mai departe dar astfel devine o mica teza si nu
cred ca vor fi oameni bucurosi sa citeasca asta!
R: Sunt multi
oameni care pretind ca au titlu de Soke, Shihan etc. Ca cercetator, cum este
posibil ca sa verifici daca sunt intradevar ce pretind ei? Si legat de asta,
cum este posibil sa verifici, chiar daca au legitimitatea si documentatia
corecta, daca ce fac ei este bine si interpretarea lor este buna?
KZ: O foarte
buna intrebare; foarte greu de raspuns la ea in genul “sa faci asta, sa faci
asta, sa faci asta…” – exista o metodologie, si cand faci cercetare nu poti
ignora fiecare posibilatate, trebuie sa fii foarte deschis si sa observi
totul iar la un moment dat sa alegi. Cand alegi exista bineinteles
responsabilitate, ce document sau ce lucru urmezi sa citesti. Intai, in
ideea de a sti daca documentul este bun (daca este unul real) ai nevoie sa
il citesti, sa il ai in mainile tale si sa il atingi, trebuie neaparat sa
faci asta.
Apoi, trebuie sa vezi ce tip de hartie s-a folosit, ce tip de
cerneala, ce tipuri de cuvinte. Daca acele cuvinte s-au folosit in acea
perioada a istoriei. Trebuie sa ai stiinta si sa strangi toate informatiile
despre cel care a scris documentul. Pot fii informatii bune, pot fii
informatii proaste, bune despre autorul scrierii, proaste despre acelasi
autor – trebuie sa fi atent la tot. Cand ai facut toate astea, trebuie apoi
sa-i intalnesti toti elevii sau sa gasesti toate documentele scrise de
elevii acelui autor (maestrul). De ce sunt unele diferite etc etc.
Cand ai
toate aceste lucruri, incepi sa sapi si mai departe si sa asezi lucrurile –
ce se potriveste, ce este confuz, ce surse se opun una alteia. In acest
moment, cand totul este clar pe masa, poti spune (un pic) ca ai inceput sa
ai ceva mai concludent. Nu inseamna ca o sa te duca la adevar dar te va
conduce catre un adevar.
De aceea trebuie sa fii atent la numeroase aspecte,
aspectul istoric general, aspectul social dar deasemenea aspectul uman.
Acesta din urma este foarte important, cateodata cel mai important, doarece
umanul uneori este cel care te face ca sa alegi un elev mai degraba decat
altul. Poate pentru ca pe acesta il plac iar pe acesta il urasc, nu stiu,
poate ca nu imi place capul lui! Toti maestrii si fondatorii sunt umani. Asa
ca viata lor, educatia parintilor, credinta, se reflecta in practica lor si
in felul in care transmit acesta arta. In mult ocazii, aceste diferite
aspecte pot (sau nu pot) influenta profund, in timpul procesului care ii
conduce spre nivelul de maestru, caracterul lor precum si gandirea lor. Asa
ca exista intrebari ca ”de ce a scris acest lucru pentru acest discipol si
nu pentru altul; de ce este imposibil acest lucru pentru acest discipol…”
Sunt intrebari generale la care este important sa raspunda cineva care
studiaza documentele si istoria unui maestru.
Dupa partea tehnica a
studiului, este important sa ai o imagine clara a ceea ce citesti. Cand
imaginea este clara, trebuie sa gasesti oamenii, maestru, instructorii care
pot pune in aplicare intructiunile scrise, cine poate face asta… . Asa ca
trebui sa intalnesti maestrul, sa stai de vorba cu el, sa creezi o ambianta
de incredere, o relatie de incredere; iar incetul cu incetul aceasta vine.
Si aceasta nu vine intr-o zi, doua zile, o saptamana poate. Vine in timp
indelungat, deoarece artele martiale sunt bazate intotdeauna pe incredere –
este ca intre un barbat si o femeie. Iar multa lume practica intr-un timp
care era cu atat mai periculos. Deoarece intrebarea din inima maestrului de
la inceput pana la sfarsit este “ De ce ti-as da eu tie, cuiva pe care nu-l
cunosc, ce mi-a luat mie intr-o viata sa finisez? “ Daca transpui acesta
fraza in modul de gandire din timpul secolului 16, 14, are mai mult sens.
Unii maestrii au pastrat acest lucru in interiorul lor, altii au facut-o
intr-un fel sportiv, altii au facut-o ca afacere, altii ceva intre, asa ca
este foarte dificil sa devii un discipol de incredere. Acest lucru este
foarte important. Mai apoi, in ideea de a a afla daca documentul este real
sau nu este, daca este de ce ai tu nevoie… - ei bine, sunt cercetatori in
Japonia care fac studii asupra artelor martiale in universitati, si nu sunt
stupizi – sunt documente si stii ca sunt vechi, stii ca sunt reale pentru ca
au fost studii asupra lor, ei (cercetatorii) au facut cercetari asupra
variatelor aspecte ca hartia, cuvintele, tehnica lexicului, semnatura – Kao
(ceva in genul,nu este un desen ci de fapt un sigiliu) – asa ca tot a fost
studiat, tot. Si poti folosi aceste studii care s-au facut pentru nume
faimoase ca Oda Nobunaga, Tokugawa Ieyasu, Hideyoshi – documentele au
sigiliile lor si cunosti cum si in ce fel stiau sa scrie, sa citeasca. Si nu
trebuie decat sa compari, in definitiv au trait in aceiasi arie si in
acelasi timp, exista un mod similar de a vorbi, un mod similar de a folosi
cuvintele etc etc.
Deci cand cunosti aceste lucruri trebuie sa faci in felul
asta. Daca cineva zice ca are un document scris in secolul 16 iar pe coperta
documentului este scris “budo” poti sa fi sigur ca acesta este facut mult
mai tarziu. Deoarece cuvantul “budo” nu apare niciodata in epoca Edo sau
inainte.
Deci trebuie sa fii atent la context, trebuie sa stii ce este judo,
karate, kendo, aikido; trebuie sa cunosti felul de a se misca al acestora,
cand se foloseste soldul si cand nu exista conexiuni cu arme, sau desi
folosesc arme nu este cum le-a folosit sensei Ueshiba si deloc cum le-a
folosit Takeda Sokaku, maestrul lui Ueshiba. In iaido bineinteles ca exista
sabie dar o folosesc doar pe o parte, daca ii intrebi daca se foloseste si
pe partea stanga – bineinteles ca exista cateva tehnici si pe stanga dar
doar cateva. Asa ca este…este foarte diferit, trebuie sa fi atent la toate
aceste lucruri, ai nevoie sa studiezi orice si niciodata, niciodata sa nu ai
prejudecati despre arta martiala – trebuie sa iti placa orice si sa dai
totul oricui, oricarei arte martiale – si sa intri in istoria lor in acord
cu fapte certe. Deci cand stii acestea poti sa gasesti adevarul. Am raspuns
satisfacator?

R: Da, foarte
bine, multumesc. Si raspunzand ati atins o alta intrebare: in timpurile
vechi lucrurile erau foarte diferite probabil, mai ales cand lumea lupta pe
viata si pe moarte, si trebuia sa nu predai cuiva deoarece era foarte
probabil sa foloseasca ce invata impotriva ta. Asa ca ne puteti spune cate
ceva despre acest lucru, care ne duce din nou la natura relatiei dintre
elev-maestru?
KZ: Hmm, da.
Primul lucru este ca nu poti folosi cuvantul”profesor” pentru arte martiale.
Este imposibil. “Profesor” este pentru scoala, pentru predare. In japoneza
acesta este “Kyoshi”, “maestru” este Shisho. Maestrul nu preda niciodata, el
transmite, el nu spune “a, b, c, d…” , “pune mainele in felul asta…” . Un
maestru te impinge sa descoperi lucrurile si mai profund, arta de a observa
si a descoperi – deoarece daca iti explica si iti preda totul el diminueaza
capacitatea ta de supravietiure si adaptare, pentru un razboinic acest lucru
e imposibil iar daca aplici asta la Ninjutsu este si mai mult.
Nu poti preda,
daca predai este un fel de condamnare, il pui intr-un loc nu poate face
nimic. Este ca si cum ajuti pe cineva sa manance si ii tai tu mancarea, i-o
pregatesti iar el va astepta intotdeauna sa faci asta deoarece oamenii sunt
astfel, preiau automatismele foarte repede. Asa ca la inceput nu exista
profesor – profesorul este pentru a fixa unele lucruri, gen sportive,
scolare; de aceea cuvantul Ryu nu poate fi tradus ca “scoala”, deoarece
primul maestru si fondatorul ryu-ului nu a actionat niciodata ca un profesor,
nu a avut un dojo. El a fost dojo-ul: oriunde a mers. E putin ca in religie,
cand ai credinta oriunde mergi este la fel – asa ca iata un aspect foarte
important de stiut si studiat bine.
Din acest punct, relatia dintre maestru
si discipol incepe. Pentru ca, si este foarte important si nu trebuie uitat
niciodata, practica artelor martiale incepe de la un episod al vietii care
duce la o relatie cu cineva sau ceva. Cu alte cuvinte, putem spune ca
sufletul artei este despre relatia umana, o foarte profunda relatie. Asa ca
Prima oara maestrul trebuie sa aiba incredere in cel din fata sa, si a da
incredrea in acele timpuri ( secolele 14 – 16 ) nu era asa usor. De aceea
cateodata maestrul o dadea fiului sau, dar sunt numeroase exemple in istorie
cand fiii isi ucideau tatii sau cand se omorau reciproc.
Deci cred ca e
foarte important sa fi constient…sa fi constient de sufletul omului, din
aceasta cauza maestrul trebuia sa stea cu discipolul, sa-l studieze, sa il
cunoasca. Si sunt multe exemple de acest gen in numeroase, foarte numeroase
relatii elev-maestru. Chiar si intre Ueshiba sensei si sensei Takeda Sokaku,
intre Hatsumi sensei si Takamatsu sensei, chiar si intre sensei Kuroda
Tetsuzan si tatal sau si bunicul sau – de aceea e foarte important, natura
relatiei cu maestrul se va reflecta in ce iti va arata si ce vei primi –
transmisia intreaga, transmisie partiala, transmisie vanduta, transmisie ca
afacere etc etc. Si relatia este foarte adanca, este ca intre tata si fiu –
dar cu un “plus” – un tata nu isi va ucide niciodata fiul dar un maestru
poate omora studentul daca a facut ceva gresit. Asta e…
In acelasi timp…oamenii din ziua de azi poarta costume, se comporta si
actioneaza ca niste maestrii. Dar este foarte diferit. Pentru a deveni
maestru trebuie sa urmezi cateva etape (procese) si sa treci prin diferite
aspecte ale vietii care te pot ajuta sa vezi si sa intelegi un tip de Lumina
care poate conduce si ajuta alti oameni sau numai un singur, unic discipol.
Sunt multe circumstante si fapte ale vietii care il fac pe cineva sa aiba
capacitatea si sufletul de a deveni maestru. Un aspect al principiului de a
fi maestru este: un maestru este maestru daca are un discipol , motivul
maestrului fiind acela de a transmite cunostintele sale. Motivul de a trai
pentru un maestru este de a gasi un discipol – nu exista maestru daca nu
exista discipol, stim asta despre maestru deoarece discipolul vorbeste
despre maestru si despre cel dinaintea lui, stim despre bunicul nostru
deoarece tatal nostru ne-a spus despre el, intotdeauna ai nevoie de o
legatura, de aceea numim aceasta lantul maestrul-discipol, daca nu exista
lant nu este legatura, daca nu este legatura de care ai uitat.
R: Ati
mentionat Kuroda Tetsuzan, in timpul cercetarilor dumneavoastra ati
calatorit toata Japonia?
KZ: Da, dar nu
l-am intalnit numai pe Kuroda Tetsuzan sensei: Kono Yoshinori sensei, Yagyu
Nobuharu sensei, Nawa Yumio sensei, Sakai Eiji sensei din Asayama Ichiden
Ryu, apoi Hirakami sensei – oameni care au 5 sau 10 menkyo kaiden in multe
scoli, iaijutsu si de genul. Am intalnit multe lume din numeroase scoli,
multi instructori. Nu ii pot numara deoarece atunci cand incepi sa numeri
persoanele e ca si cum vrei sa faci ceva important din asta. Am intalnit
numerosi maestrii remarcabili. Printre ei, unii au fost foarte de treaba,
unii au fost foarte diplomati, unii foarte, foarte japonezi.
R: Deci ati
practicat cu ei, discutat istorie etc ?
KZ: Ei bine “
sa practici cu ei” … Este putin cam mult spus in cazul meu “Am practicat cu
Hatsumi sensei sau am practicat cu Ishizuka sensei” – este un cuvant mare.
Nu practici cu ei, mergi la cursurile lor sau asisti la cursurile lor –
punct. Acum, mergand la cursurile lor, m-am antrenat cu elevi sau m-am
asezat intr-o parte a salii si discutam cu ei – aceasta ai vrut sa ma
intrebi. Am avut relatii cu toti dintre ei si am avut aceiasi atitudine cu
toti. Nu pot merge la cursurile lor si sa intreb de practica cu ei sau
intrebari de acest gen. Cine sunt eu pentru ei? Nimeni!
Am fost in Japonia
pentru mine bineinteles, dar mai intai am avut o bursa si acesta bursa mi-a
fost data de Franta ( bursa de lavosier, o bursa foarte faimoasa) care mi-a
permis sa am la dispozitie o anumita suma de bani pentru a face cercetare si
nu am avut timp sa cheltuiesc cum vroiam eu, pentru scopurile mele.
Principalul motiv era ca trebuia sa notez lucruri, sa arat teza, sa arat
rezultatele investigatiilor si a cercetarilor. Mi-am cumparat multe carti,
dvd-uri si altele de genul dar munca mea este sa merg pe teren, sa fac munca
de cercetare pe teren si sa ma intalnesc cu acesti maestrii. Asa ca daca
merg la cursurile lor ca si altii, sunt un elev ca si altii si sunt tratat
ca si altii si nu am timp pentru asta. Deci trebuie sa merg si sa pun
politicos unele intrebari (asta mai intai daca ei vor sa imi raspunda) si sa
le spun ce vreau sa fac – trebuie sa fiu foarte clar cu ei si sa ii fac sa
stie ca nu intentionez sa cumpar un menkyo kaiden, ori sa devin unul din
“bransa executiva” sau “shibu-cho” sau ceva in sensul asta. Nu, eram acolo
sa discut despre arta lor si despre relatia pe care ei au avut-o cu maestrul
anterior asa cum era ea si sa o clarific. Deoarece gasesc aceasta relatie
minunata, valoroasa si unica.
Cateodata, intalnirea este ceva ca “ok, ce mai
faceti? Bla, bla, bla “, ne intalnim si ai nevoie de mult timp. Ei bine,
m-am intalnit cu ei dar nu am practicat cu ei intr-un mod personal.
Cateodata imi prindeau mana si imi aratau unele lucruri si explicau: “aici
noi facem in felul acesta sau in felul acesta”, “trebuie sa simti asa”,
“asta este de tipul asta, asta este ca asta”- dar atat, doar atat. Ei nu
m-au considerat elevul lor ceea ce este normal si logic. Pe de alta parte eu
ii consider ca maestrii deoarece au cunostintele si stapanesc deplin ceva.
Acesta este motivul pentru care sunt foarte recunoscator lor deoarece mi-au
explicat si mi-au dat multe lucruri pe care le-am notat si le-am prezentat
in teza mea . Intr-un mod cert pot spune ca da, am fost un elev – intr-un
mod sigur, dar nu am fost un discipol. Sunt cineva care a venit la cursuri,
a ascultat, a luat si a folosit, nimic mai mult.
Rolul si nivelul
discipolului este mult mai profund. Respect acesti maestrii foarte mult dar
nu sunt unul din elevii lor. Nu practic ce fac ei. Asta inseamna ca nu sunt
interesat? Nici pe departe, sunt foarte interesat de toate aceste scoli pe
care le-am vazut, in special ce mi-au aratat Kono Yoshiori, Sakai sensei in
Asayama Ichiden Ryu, Kuroda Tetsuzan, mai sunt cativa – Mori sensei,
Hirakami sensei, chiar imi place ce fac ei dar deja sunt implicat in ceva,
asa ca daca incepi sa te grabesti ca si cum nu stiu ce s-ar intampla…ei bine
nu poti….te-ai “dezintegra” complet! Ce imi doresc e sa ma “integrez” . Da,
am intalnit acesti maestrii, unii au fost foarte de treaba, altii
inteligenti, altii foarte amabili, cativa foarte concisi, unii ciudati, unii
erau….ei, asta e viata…
R: Deci fiecare
e diferit?
KZ: Fiecare e
diferit dar asta e frumusetea! Asta imi aduce aminte de urmatoarea povestire
“intr-o zi un discipol intreaba un om sfant: de ce Dumnezeu a creat oamenii
diferiti? Omul sfant i-a raspuns: deoarece Dumnezeu iubeste diversitatea.“
Si daca vrei sa gasesti unitatea trebuie sa cauti multitudinea si
diversitatea. Asta e.
R: De la
intalnirea cu acesti maestrii si din propria practica si cercetare, se
gasesc unele idei sau caracteristici comune privind o buna atitudine si o
buna practica?
KZ: Da. Da, da
– in primul rand ei sunt japonezi asa ca ei amplifica eticheta, poate urasc
eticheta dar eticheta este eticheta. Este un fel de ceremonial si pentru
mine ceremonialul, mie nu imi pasa de ceremonial, am studiat acesta prea
mult, stiu ceremonialul. Eu – eu incerc sa gasesc ce ii face pe oameni sa
traiasca, ce face ca arta sa traiasca. Inteleg ceremonialul, respect
ceremonialul, dar cand ceremonialul depaseste efectivitatea(eficacitatea),
ucide arta. Inteleg in acelasi timp aceea ca, cateodata,
efectivitatea(eficacitatea) se poate ascunde in ceremonial, de exemplu unii
maestrii pot arata o multime de lucruri bune, cum e Kono Yoshinori sensei si
chiar maestrii in Kyudo, Ogasawa Ryu; sunt lucruri in felul de a merge,
felul de a sta, este superb, dar cateodata este prea focusat pe acest
ceremonial si uiti sa mai tragi cu arcul si sa o faci pe ambele parti.
Dar
in orce caz ei au (marea parte a celor care practica koryu), ei au cuvinte
comune, unii sunt mai inteligenti si mai talentati in a explica intr-un fel
mai usor si sa iti deschida ochii intr-o modalitate mai usoara de priceput.
De exemplu Kuroda Tetsuzan sensei folosea cuvinte care nimeni nu le folosise
inainte sau daca cineva le folosise, nu le folosise asa cum le folosea el.
Acelasi lucru cu Kono Yoshinori sensei – folosea unele tipuri de aspecte si
concepte pentru folosirea corpului pe care nimeni nu le folosise inainte. Nu
inseamna ca acestea nu exista.
Reintorcandu-ne la intrebare, da, bineinteles
ca unii maestrii aveau puncte comune, aceleasi concepte si aspecte in a-si
folosi corpul. Poti vedea de asemenea similaritati intre felul de miscare si
intre corpuri. Unii mergeau mai departe, unii doar putin, unii doar un pic,
unii mergeau pe practica, unii doar ajunsesera pana la un punct si se
multumeau cu ce acumulasera pana la acel punct – dar punctele comune, de
cele mai multe ori (depinde si de maestrii) de cele mai multe ori erau
aceleasi. Dupa aceea era felul de a aplica, unii faceau doar cu elevii lor
si nu acceptau niciodata sa ataci diferit sau in alt fel, trebuia sa stai in
kata si lucruri de genul asta. Asa ca ei bine…este o alegere personala a
unui maestru…
R: Deci exista
ceva care reiese din cercetarile tale si practica ta ca fiind o buna
atitudine pentru antrenament?
KZ: O buna
atitudine este sa fi deschis. Nu deschis pentru ca ai interesele tale, ca ai
nevoie de ceva – dar sa fii chiar deschis. Sa lasi lumea sa vina, sa ii
intampini cu bunavointa de oriunde ar veni, indiferent de religie,
indiferent de etnie, indiferent de tara – aceasta este cea mai buna
atitudine, sa nu ai prejudecati, usa sa fie deschisa. Cum a zis un intelept:
“Nu am usa – esti binevenit sa vii cand vrei si daca vrei poti pleca oricand”
, aceasta este cea mai buna atitudine – sa accepti pe oricine. De ce?
Deoarece Dumnezeu, ori in ceea ce tu crezi, a trimis la maestru un elev care
a batut la usa, situatie in care maestrul este pus in pozitia cand lumea
vine la el. Daca maestru ii inchide… ei bine, va trebui sa isi aminteasca ca
si el a fost in locul acelui elev. Acesta este motivul pentru care nu
trebuie uitate mintea si spiritul unui elev sau discipol. Este primul lucru.
Al doilea lucru, genul de atitudine ca : “ tu nu esti japonez, nu poti sa
intelegi” – este complet stupid in zilele noastre. Multi japonezi studiaza
diferite lucruri – pictura, muzica...din diferite tari si se devoteaza
acestor discpline. Ar fi usor sa spunem despre ei acelasi lucru. Exista de
asemenea cazul cand strainii care traiesc timp indelungat intr-o tara
actioneaza ca si cum ar fi japonezi sau chinezi si intotdeauna incerca sa
dea lectii altora… actioneaza ca si cum ar fi japonezi sau chinezi…dar asta
e in afara artei, fara legatura cu talentul sau cunostintele din arta dar
poate arata cum este ego-ul. A fi simplu si cu adevarat deschis este foarte
important, este atitudinea corecta. Sa fi deschis si a accepti pe oricine in
Japonia conform etichetei, poti “accepta” (sau tolera) oameni, esti
“politicos” conform cu eticheta, dar asta nu inseamna ca chiar esti.
Deci sa
fii cu adevarat sincer, cu adevarat deschis si profund – acesta este cel mai
bun mod de a invata si a impartasi ce ai invatat. Este mai bine sa dai decat
sa astepti sa ti se dea inapoi. Asa ca un maestru este cineva care da si nu
asteapta sa i se dea ceva inapoi – asta cred. Si aceasta este ce am
experimentat eu cu cativa maestrii in Japonia, in special cu Hatsumi sensei
si Ishizuka sensei, si nu intr-un mod ceremonial. Si va pot spune ca
japonezii sunt foarte puternici pe ceremonial, de exemplu pentru multi
maestrii totul intr-o relatie tine de ceremonial – tu dai ceva si el iti da
inapoi ceva, doar pentru ca asa e datoria, obiceiul. Dar aici nu vorbesc
despre obiceiul normal, vorbesc despre ceva mai profund, foarte uman – deci
asta este pentru mine atitudinea corecta, cea mai buna, de top, dupa care ai
multe caracteristici care se pot schimba in functie de caracteristicile
maestrului si ale discipolului, felul in care au fost educati, felul in care
au fost crescuti de parinti, felul in care judeca, cum au crescut etc etc.
R: Deci asta
este o buna atitudine pentru un maestru, pentru un elev?
KZ: Ei bine,
cred cu putere in acest lucru, maestrul trebuie intotdeauna, intotdeauna sa
nu uite ca fost si el (si inca e intr-un anumit sens) un incepator –
intotdeauna sa pastreze mintea incepatorului ori cea de la inceput care l-a
indreptat spre practica. Asa ca maestrul trebuie sa fie deschis dar si
elevul ar trebui sa fie intotdeauna deschis. Trebuie si sa te intrebi si sa
intrebi motivul cuvintelor spuse de maestru si nu doar sa absorbi totul in
orb. Elevul sau dispolul trebuie sa gandeasca, trebuie sa isi folosesca
mintea si inima – deaorece ca un adevarat discipol el este ca un adevarat
maestru. Maestrul a fost mai intai un discipol, e logic. Asa ca pot spune ca
un maestru stie foarte bine ce inseamna sa fii discipol.
Cred ca cineva care
practica arte martiale trebuie sa se intrebe “de ce?”, “cand?”. Si de aici
incepe adevarata relatie – ceea ce numim Shitei kankei (relatia maestru –elev)
sa se nasca. Sensei Hatsumi a devenit succesorul lui Takamatsu sensei
deoarece el a avut ceva ce altii nu au avut. Nu este numai tehnica, pentru
ca partea tehnica este parte a procesului de a deveni maestru. Partea
esentiala a aspectului este inima, ce are el mai profund in interior – si
acest aspect a fost intotdeauna cel mai valoros in transmisia fiecarei scoli.
Poti fi un bun shihan si sa ramai un bun shihan, este intotdeauna insa mai
bine sa mergi spre esenta. Esenta este in inima maestrului si a artei sale,
miscarea sa reflecta aceasta esenta.
R: Schimband
subiectul un pic; cititori cu experinta in karate in special sunt
familiarizati cu cuvantul “kata” dar in koryu si artele martiale de acest
gen vorbim despre ceva care e foarte diferit, nu e asa? Ne puteti spune cate
ceva despre kata si valoarea pe care o are in lucruri ca sparringul si
competitiile in budo modern?
KZ: Problema aceasta este o teza in sine! Este foarte mult de spus si am sa
incerc sa rezum totul. La inceput avem doua tipuri de kanji pentru “kata” –
unul inseamna forma si celalalt inseamna structura, ce este in interiorul
formei. Este important de stiut ca in artele martiale clasice create inainte
de epoca Edo transmisia in kata nu exista. Trebuie sa asteptam pana la
sfarsitul perioadei Edo pentru a gasi cuvantul kata folosit intr-un mod
formal, ca in sporturile martiale ale epocii Meiji.
In cele mai multe
documente de Jujutsu, Kenjutsu si Yari scrise in prima parte a perioadei
Edo, cuvantul actual ”kata” nu exista. Cuvantul folosit mai mult era “Uchi
tachi/Shi Dachi”. Kata cum gasim in karate ori in unele scoli a aparutt mai
tarziu, mult mai tarziu si a fost folosit pentru a face mai usor un mod de a
preda si invata tehnica elevului. Mai este un alt aspect istoric care nu
trebuie uitat care a dus la elaborarea notiunii de Kata, acela ca in special
in perioada de pace maestrul avea timp sa gandeasca si sa caute care e cel
mai bun cuvant care se poate potrivi tehnicii si ce a gasit el.
Multe
cuvinte, notiuni, concepte care au fost folosite, provin din budism, teatru,
No, ikebana si asa mai departe. Apoi, cand artele martiale au inceput sa
devina mai deschise catre exterior maestrul sau instructorul a trebuit sa
predea unui numar mai mare de oameni. El a creat anumte lucruri, a avut
nevoie sa creeze forme in scopul de nu se rani reciproc, modalitatea de
miscare a maestrului fiind prea dificila: miscarea sa, felul in care mergea
era precum curgerea unui rau.
Acest tip de miscare nu a putut fi fixat intr-un
kata. Asa ca elevii au incercat sa creeze ceva cu scopul de a atinge acea
miscare. Si de aici vine notiunea de Kata. Problema principala este ca in
incercarea de a atinge nivelul maestrului multi elevi si discipoli sunt
intepeniti si lipiti de kata, ei cred “da, astfel e cum maestrul se misca’ –
nu exista dovezi ca maestrul se misca in felul acesta. Prin definitie,
cuvintele maestrului si miscarea sa nu poate fi inteleasa si prinsa de
discipol. Este ca si cum un fiu incearca sa isi inteleaga tatal, rolul lui
si actiunea… ia timp, este necesar sa treci prin aceleasi procese, acesta
este un aspect.
Deci cand artele martiale au devenit mai populare, cum am
spus, au trebuit create multe lucruri ca acestea. Dar conform cercetarilor
mele si studierea a catorva documente din diferite scoli, am gasit 3 tipuri
de kata, de fapt 2, dar care se pot divide in 3.
- Unul care se numeste Tanren
Gata sau Jissen Gata, Tanren inseamnand intarire, formare si finisare a
corpului. Tanren gata reprezinta toate tehnicile de lupta care te ajuta sa
iti construiesti corpul si mintea, sa le refaci si totodata le mentii
acuratetea ca si aspectul sanatatii lor ( si in rolul de aplicare si in
rolul de primire).
- Jissen (sau Shinken) este lupta reala si reprezinta toate
tehnicile de lupta si include binenteles si Tanren Gata, de fapt in aceasta
etapa Tanren Gata si Jissen Gata sunt una. Tanren inseamna pregatirea si
ingrijirea corpului, deoarece daca practici puternic te poti rani singur, si
in ziua D (ziua luptei) va trebui sa folosesti toate tehnicile iar ranile
uitate pot apare si iti vor schimba miscarea si asta s-ar putea sa nu fie
bine pentru tine… Deci Tanren – pregatirea corpului, a avea grija de corp
iar Jissen – erau principalele tehnici.
-
Un alt tip de kata este cel numit Hyoen Gata. Hyoen reprezinta toate
tehnicile pentru demonstratii in fata publicului, a aduce lume la sala, a
aduce bani etc. In timpul perioadei Edo, in special la sfarsitul acestei
perioade, Hyoen Gata a fost folosita mult. In karate, judo, aikido sunt
multe hyoen gata, dar sunt deasemenea si tanren si jissen gata. .
Nu in acelasi fel ca in koryu sau in kobudo, este mai mult ca o autoaparare,
autoapararea nu este ca tehnica de pe campul de lupta. Autoapararea este
impotriva unuia sau doi in anumite situatii, razboiul este diferit. In
razboi sunt o multime de lucruri, exista orice. Aceasta este una din
diferentele in kata: tanren gata,jissen kata si hyoen gata. Dar in koryu,
mai degraba decat kata, ar trebui sa vezi aceasta (kata) mai degraba ca o
tehnica, este o tehnica, o tehnica de lupta, nu este ca facand ceva
impotriva unui adversar imaginar si lucruri in genul asta. Kata poate fi
tradusa ca o secventa ori grupa de forme care contine si ascunde tehnica
maestrilor dinainte.
Daca elevul sau discipolul stie sa citeasca sau sa
decodeze kata, daca mai are cheia sa inteleaga, poate descoperi o multime de
lucruri. Problema este ca uneori kata poate deveni foarte rigida, multe
bucati se pot uita. Ea include o multimie de aspecte ca ritmul, distanta,
spatiul, controlul, sa fii atent la spatiu, la respiratie etc. Acum
comparand cu sparringul si lucruri care le avem in box, muay thai, MMA –
este o mica diferenta pentru ca arta martiala este sa ucida. Deoarece
fiecare tehnica este facuta si creata sa ucida, majoritatea dintre ele sunt
nascute pe campul de lupta pentru a supravietui, este imposibil sa le
folosesti in sparring unde sunt multe reguli, chiar si in MMA. Aici este
principalul argument folosit de multi dintre cei care practica arte martiale.
Pot spune sincer ca multi din ei se ascund in spatele acestui argument…
Aud
deseori lucruri ca “Noi suntem diferiti, ce facem noi este budo, este real,
ce faci tu este doar sport” dar cand vine vorba sa faca fata unui practicant
de MMA nu pot face nimic… Pe de alta parte, cand cineva face prea mult
sparing….este imposibil sa mentii acest tip de practica, aceiasi energie pe
care o ai la o anumita varsta, deci limita este foarte importanta. Alt
aspect foarte important si foarte limitat sunt regulile, chiar daca
sparringul te poate ajuta cu multe, in strada, in lupta reala nu exista
reguli, nu reprize, nu numaratoare, nu prieten, nu un antrenor in spate si
nici bani la sfarsit (premii) …
Kata este interesanta dar ai nevoie sa
intelegi ce este bun in kata si ce nu, ce este eficient, ce este logic, ce
te poate ajuta sa practici mai mult timp si ce nu. Cateodata in kata sunt
miscari care nu sunt bune pentru corp, complet impotriva sanatatii si
impotriva biomecanicii – cred ca este esential sa gandesti asta. Si este
acelasi lucru si in sparring, sunt unele aspecte care nu sunt bune.
De exemplu cel cu care lucrezi sparrig: daca el este foarte nervos sau violent,
il atingi putin si dedodata o ia razna si te raneste, de cate ori
sparrig-uri nu s-au terminatin felul asta…Asa ca trebuie sa fi echilibrat ca
sa iti dai seama, sa fi intre aceste tipuri de gandire. In zilele noastre
kata a devenit un sistem foarte educational – artele martiale clasice nu
erau pentru educatie, au fost transformate in educatie, cand au fost
convertite in educatie au devenit foarte diferite de ce erau inainte.
Pregatirea(cultivarea) corpului, pregatirea(cultivarea) mintii nu este
educatie, este ceva mai profund. De aceea “cultivarea” si “educarea” sunt
diferite, sunt sigur ca observati diferenta, bineinteles ca sunt apropiate,
conectate, dar diferite. Cand vorbesti despre cineva educat si cineva
cultivat, sunt sigur ca iti dai seama de diferenta.
R: Da.
KZ: Asa ca pune
asta in artele martiale si vei intelege. Desigur ca nu spun ca cei care
practica MMA, sparring sau lucruri ca astea nu sunt buni. De fapt este bine,
este bine sa ai idee despre acestea, sa faci aceleasi lucruri, sa ai o
experienta ca asta si sa sa faci fata unor oameni care fac asta. Daca nu
poti, ceea ce faci este propria ta cale, este ca si cum ti-ai alege
persoanele cu care vrei sa practici.
Lupta adevarata, lupta reala, in ea nu
alegi pe nimeni, nu alegi nici o situatie, nu ai timp de sparring, nu ai
antrenorul, nu ai nimic din toate astea. Esti tu in acel moment – ce poti
face. Esti ceeea ce esti. Intr-un fel, in MMA si sporturile de lupta, in
sparring vei regasi aceasta idee, deoarece incerci din greu, deoarece
incerci sa castigi repect in acest fel, sa arati cine esti.
Pentru a ajunge
la acest nivel este o pregatire foarte importanta unde orice este controlat,
dieta, muschii, tehnica si desigur un pic de...hmm…”ajutor medicamentos” –
dar nu vei muri, poti fi doar ranit dupa ce s-a terminat, strangi mana
celuilalt. In arta Reala este o lupta in fiecare zi impotriva ta insuti,
impotriva propriilor obiceiuri, proastelor obiceiuri. De aceea nu poate face
asta toata lumea si nu poate ajunge la un nivel mai inalt.
R: Deci aveti cunostinta despre multe arte martiale…
KZ: Nu, am
citit doar carti, nu este cunoastere, deoarece “cunoasterea” este marginita
(knowledge – “know” - a stii si “edge” margine) – asa ca este o marginire la
orice. Eu sunt foarte jos fata de orice. Si este bine, in felul acesta cat
de mult studiez invat sa fiu umil si respectuos. Acest lucru este cel mai
bun lucru invatat in timpul petrecut sa studiez alta arta.
R: Ne puteti
spune care este arta practicata de dumneavoastra, de ce ati ales una cand
stiti atatea despre altele?
KZ: Ei bine, acest lucru este putin personal dar practic 9 scoli intr-o
organizatie numita Bujinkan. Aceste noua scoli sunt conectate si in legatura
cu o arta numita ninjutsu – o arta stranie pentru multa lume, si nici macar
considerata o arta pentru multi japonezi, chiar si din randul celor care
practica arte martiale. Unii maestrii japonezi gandesc astfel pentru ca sunt
prinsi in unele clisee, imagini, informatii prezentate in multe carti de
catre asa numiti “maestrii”.
Deci practic noua scoli care sunt conectate cu
ninjutsu. Urmez maestrul acestor scoli Hatsumi Masaaki, singurul discipol si
succesor al lui Takamatsu sensei. Sunt foarte apropiat de unul din cei mai
vechi elevi ai lui Hatsumi sensei. Numele sau este Ishizuka Tetsuji sensei.
In momentul de fata, dupa ce cativa elevi vechi si-au creat propriile
organizatii si isi urmeaza propriile aspiratii, el este cel mai vechi elev
al lui Hatsumi. Il urmez pe maestrul Hatsumi sensei, dar sunt apropiat de
Ishizuka sensei deoarece el m-a ajutat sa inteleg pe maestrul sau - Hatsumi
sensei.
Cand sunt in Japonia obisnuiesc sa frecventez cursurile lui sensei
Hatsumi si cursurile lui Ishizuka sensei. Desigur sunt multi alti shihani
japonezi in organizatia Bujinkan si fiecare poate alege pe cine ii place. De
ce am ales ninjutsu ca arta? Deoarece istoric reprezinta finalul, varful –
nu exista limita, totul este acoperit de studii si practica. Este arta si
tehnica primilor spioni japonezi, unde esential este sa mergi si sa te
gandesti de trei ori asupra pericolului. Este de asemenea important sa
intelegi natura pericolului, acesta este intelesul cuvantului ”Shinobi”.
Pentru a atinge ultimul nivel este necesar sa studiezi o multitudine de
lucruri deoarece este crucial sa sa cunosti informatia si sa lucrezi cu ea.
Trebuie sa fi atent la capacitatea si stilul fiecarui om sau inamic. Asa ca
este o arta unde este nevoie sa studiezi totul, si in acelasi timp sa inveti
sa ramai umil si sa stai in umbra , niciodata sa nu arati de ce esti in
stare, sa nu te arati ori sa arati ce stii sau sa iti arati cunostintele –
ar fi complet opus cu ninjutsu. In cazul meu, prefer sa spun ca nu practic
nimic, sunt doar un practicant, ceea ce este adevarat, sunt doar un
practicant, nu urmaresc un grad mai mare ori o pozitie mai inalta.
Nu sunt
interesat de lucruri ca acestea. Sunt doar interesat in a practica si merge
mai mult in practica si sa urmez principiile maestrului, nimic mai mult,
nimic mai putin. Deci da, am ales ninjutsu pentru ca pentru mine, istoric,
este varful, cand pui ninja intr-o zona vor face totul si isi vor indeplini
misiunea…deoarece ei nu au reguli, ei urmeaza doar regulile pe care le au in
inima, sa supravietuiasca, pentru ei si familiile lor. Aceasta ideologie a
supravietuirii, aceasta minte speciala, acest fel de a gandi a influentat
felul de a se misca si de a folosi corpul, istoric.
Acum imi place ninjutsu
pentru ca pur si simplu imi place- nu este pentru ca imi place sa imi pun o
cagula neagra si sa alerg prin imprejurimi in noapte sau vanand fete tinere
– asi fi nebun sa fac asta, chiar si sa imi placa asa ceva! Nu, imi place
ninjutsu pentru ca acolo este totul, sunt multe arme, este ceva ce imi place
mie. Dar imi plac si alte arte martiale de asemenea, este foarte important
si acest lucru. Respect fiecare arta martiala, iubesc fiecare arta martiala,
dar se afla ceva in ninjutsu, ceva care iubesc mai mult, poate pentru ca il
gasesc mai larg, mai deschis – imi plac lucrurile care nu ranesc corpul si
nu tin mintea rigida. Cateodata exista arta forma, arte martiale care
rigidizeaza mintile si corpurile oamenilor si trebuie sa astepti pe cineva
care este inteligent si deschis ca sa schimbe lucrul asta, despre care alta
lume crede “oh, acest om ce face este gresit” dar nu, nu este gresit.

R: Ati
mentionat ca il urmati pe Hatsumi sensei si Ishizuka sensei, ce puteti spune
despre acesti oameni care v-au inspirat?
KZ: Ei bine, a
fost prima data cand i-am intalnit in timpul primei mele excursii in Japonia,
in vara anului 1989. Este, ca de exemplu cand mergi la un restaurant si
mancarea este buna, asa ca stai, pana cand mancarea nu mai este buna, apoi
schimbi – problema este ca mancarea intotdeauna este extraordinara! De fiecare data cand mananc mancarea este excelenta asa ca stau si sunt foarte
fericit, ei imi hranesc apetitul.
Dar nu ca in religie fac asta, pentru ca
ei sunt doar oameni, oamenii sunt doar oameni, traiesc si mor, arta ca si
religia intotdeauna raman…Dar respectul pe care il am pentru acesti oameni
este dificil sa il exprim in cuvinte, am intalnit multi profesori, sunt
apropiat cu alti mestrii de pe alte arte martiale etc. Toti sunt de treaba,
toti au puncte bune si puncte mai putin bune, dar lucrul cel mai bun cu
Hatsumi sensei si Ishizuka sensei este ca au fost primii care au luat pe
toti in aceiasi directie, nu au nimic de genul “oh, nu esti japonez, nu poti
intelege asta” ori ceva in genul.
In special Hatsumi sensei, nu am vazut pe
cineva ca el, este un om al darurilor- acest om intotdeauna da, el daruieste.
Desigur, dupa aceea, ce faci cu acest dar e problema ta – dar acest om
daruieste. Am fost cu el impreuna destul timp sa vad asta si intoteauna este
asa. Am petrecut mult timp cu el deoarece locuiam in Noda unde dumnealui
locuieste. M-am plimbat cu Hatsumi sensei de multe ori. Dar nu sunt singurul
care m-am plimbat alaturi de Hatsumi sensei din organizatia Bujinkan, multi
altii au facut-o. Printre acestia unii traiau in Japonia de ani de zile,
unii de asemenea cred ca sunt apropiati sau ii face sa fie mai apropiati, nu
este o problema pentru mine.
Apropiat este doar o problema de spatiu, eu nu
vorbesc de spatiu, este foarte diferit sa stii daca esti apropiat de cineva
cu inima, in special de un maestru ca el, despre care nu stii ce gandeste,
ce este. El este…complicat de simplu. Este prea simplu, asa de simplu ca
este complicat pentru noi, prea simplu. Este ca si cum te-ai uita la un rau
si te intrebi de ce raul este atat de frumos?
Este prea complicat – el asta
asa, pur si simplu, Simplu. El este foarte puternic si poate sa dea oricui
ceea ce cauta sau ce isi doreste, acesta este motivul de ce am spus ca este
foarte dificil sa stii daca cineva ii este apropiat sau nu, cu adevarat
apropiat, in inima unui maestru. Cu Ishizuka sensei este la fel, dar am
petrecut mai mult timp cu el deoarece am locuit in casa lui, deci si relatia
cu dansul este foarte speciala si nu exista cuvinte care sa descrie acesta
relatie.
Cateodata nu poti gasi cuvinte pentru a exprima ce simti pentru
cineva, e ca si cum ai incerca sa dai aripi cuvintelor. ..este dificil si
prefer sa le tin in inima mea. Am gasit la acesti maestrii o deshidere plina
de bunatate, sunt asa deschisi, asa de calzi – nu am gasit asta la alti
oameni. Desigur, am intalnit unii maestrii plini de bunatate ca Nawa sensei,
un mare si intelept om, acum inteleg de ce sensei Hatsumi a tinut la el si
obisnuiau sa faca multe impreuna. Din pacate, Nawa sensei a murit in 2006
dar nu am sa-l uit niciodata si am sa tin toate scrisorile primite de la el.
Trebuie sa mentionez de asemenea pe Sakai Eiji sensei din Asayama Ichiden
Ryu, aces om este o floare, un om al binelui, foarte cald. Dar ii cunosc pe
Hatsumi sensei si pe Ishizuka sensei…huh, ii cunosc! Vreau sa spun ca ii
frecventez mai mult. Este ceva in ei, dificil de descris – nu este notiunea
de charisma ori ceva ca asta, unii tin mult la alti maestrii dar nu ma
intereseaza, dar asta e stii…propriul tau gust. Este imposibil sa dezbati,
fiecare alege. Eu ii plac pe ei.
R: Am auzit ca
una din editurile importante din Japonia, Tuttle, va scoate noua ta carte la
sfarsitul acestui an (2009). Ni s-a spus ca este rezultatul a mai mult de 10
ani de cercetare si contine multe informatii din surse de prima mana, surse
care nu au fost traduse in engleza niciodata pana acum. Ne puteti spune
putin mai mult va rog?
KZ: Este o
carte despre istoria ninjutsu-lui. Tratez multe aspecte istorice, istoria
bazata pe fapte istorice, istoria bazata pe documente. Este tot ce am gasit,
pentru a pune ninjutsu in locul care il merita in istorie. O gramada de
oameni cred ca ninja se imbraca in negru si lucruri de acest gen si aici
explic, istoric, diferitele motive care au dus la asta, de unde vin aceste
imagini, deoarece avem imagini care vin din teatrul japonez, imagini care
vin din epoca Edo, imagini care vin din cronici istorice si cronici literare,
multe lucruri.
Pentru a intelege ninjutsu, este necesar deasemenea sa fi
atent la contextul istoric si la alte arte martiale. Cartea se mai ocupa cu
multe alte lucruri cum ar fi istoria artelor martiale, artele martiale
clasice. Asta in cateva cuvinte despre carte. Si multe lucruri despre
istoria ninjutsului – primele fapte, fapte istorice, unde s-au petrecut,
cine le-a facut.
Exista si o parte despre Takamatsu sensei – cum cineva ca
Takamatsu sensei a putut intelege aceasta arta, asa ca am luat textul pe
care el l-a scris, numit Ninjutsu Hiketsu Bun, asa cum e stiut de lume, am
avut sansa sa vad originalele de trei ori in casa lui Hatsumi sensei si am
lucrat asupra acestui text. Dar textul este foarte lung. Singurul lucru care
il stim despre el este doar o bucata din acesta. Asa ca am folosit acest
text, l-am tradus direct din japoneza si am facut multe adnotari si am
explicat cuvintele – ce vor sa spuna. Si acestea in acord cu cateva
informatii pe care le avem din Shinden Shura Roppo al lui Takamatsu sensei,
cateva articole din ziar care au fost facute de el – am o copie dupa
original si am tradus direct din japoneza si am incercat sa potrivesc cu ce
a scris Takamatsu sensei si sa dau de lucruri care sa ne conduca spre
ninjutsu.
Asa ca nu este opinia mea – am pus intrebari, am ascultat, am
scris asa cum este, am dezvoltat subiectul si am lasat lumea sa aleaga. De
asemenea am incercat sa explic diferentele dintre artele martiale si
sporturile martiale. Sunt o multime de adnotari, care se ocupa cu o multime
de scoli principale cum ar fi: Tenshin Shoden Katori Shinto Ryu, Kashima
Shinkage Ryu, Kage Ryu, Shinkage Ryu, familia Yagyu, Miyamoto Musashi, sunt
parti de documente din Takenouchi Ryu, Maniwa Nen Ryu, toate scolile care
normal, cand cineva practica ninjutsu sau alte scoli clasice ar trebui sa le
stie si sa le respecte. Lucruri despre Kano sensei, Gichin Funakoshi, Otsuka
etc.
Asa
ca da, este vorba despre toate aceste aspecte,
am scris o carte in franceza, dar am vrut sa o scriu si in engleza, asa ca
am schimbat totul si am scris ceva mai corect decat versiunea in franceza.
Are o acuratete de trei ori sau de patru ori mai mare, mai multe
pagini,poze, poze ale documentelor, etc. decat cea in franceza. Am vrut ceva
mai cuprinzator. Si bineinteles, cand am citit-o din nou, deoarece a trecut
mult timp – am scris aceasta carte in 1999, - am gasit unele greseli. Dar
sunt gata deja cu a doua carte care va fi mai profunda, cu traduceri din
Banseshukai, Shoninki, Ninpiden si multe si multe. Deasemenea cateva
scrisori de la unii maestrii pe care le-am tradus, sper ca lumea le va
savura. Am scris aceasta carte nu pentru a ma prezenta sau promova, deoarece
nu sunt poze cu mine, nici lucruri despre mine, nimic. Este arta martiala
prin ochii unui practicant…plus, intr-un mod mai scolaresc spus, am vrur sa
nu nedreptatesc pe nimeni.
R: Multumesc,
multumesc pentru timpul acordat Kacem
KZ: Placerea a fost de partea mea.
Foto realizate gratie F64
si RaduGrozescu.com