Bujinkan Ninpo - Ninjutsu in Romania, arta Ninja - mituri, legende, realitati !
Despre BUJINKAN | Mituri NINJA | Intelepciune NINPO | Intrebari Frecvente | Arhiva | NOU | DOJO-uri | Contact
 
Articole utile

Interviuri cu experti

Clipuri VIDEO !!!

Stagii Trecute

Stagii VIITOARE !!!

Arhiva FOTO

LINK-uri


 

Seminar cu KACEM ZOUGHARI in Slovenia 2007

"Redescoperind Bujinkan Ninpo"

Cristian Laiber, Bujinkan Shidoshi

Mi-am propus de mai multe ori sa scriu despre aceasta prima intalnire cu Sensei Kacem Zoughari, un om pe care nu am reusit sa il intalnesc in antrenamentele mele in Franta din 1999-2000, un om despre care auzeam diverse iar cele mai bune erau de genul  “ este ok, mai ales ca istoric, dar nu este inca Shidoshi (5 Dan) “. Nu am reusit pana acum pentru ca erau atatea lucruri greu de explicat chiar si pentru mine, deci cu atat mai greu de pus in cuvinte pentru ceilalti.

Trebuie sa spun mai intai ca aflandu-ma in Franta am incercat sa fac antrenamente cu mai toti Shihanii Bujinkan de acolo si nu m-a deranjat prea tare ca Sensei Kacem Zoughari , doar 4 Dan, era atunci in Japonia cu o bursa de studii oferita prin INALCO – Centrul de Studii orientale. Oricum acest lucru a ramas undeva in mintea mea si asociat cu excelenta sa carte “ NINJA ; ombres de la lumiere” plina de informatii, din cele care nu se gasesc peste tot pe internet.

Curiozitatea a crescut insa atunci cand 2 ani mai tarziu am descoperit in presa franceza o serie de articole despre diverse scoli vechi – parte a patrimoniului cultural japonez –Daito Ryu, Yagyu Shinkage, extrem de documentate si semnate acelasi Kacem Zoughari. In plus, de obicei aceste materiale ofera autorului posibilitatea unei reclame in paginile revistei, iar date despre dojo-ul unde preda Sensei Kacem Zoughari erau total absente. Ca si cartea sa, aceste articole sunt sustinute de materiale traduse direct din limba japoneza, unele din ele texte rare din perioada Edo si chiar pre Edo, Densho-uri autentice proprii scolilor respective.  Ca practicant de Takeda Ryu am fost impresionat deci de profunzimea materialelor istorice de Daito Ryu prezentate de Kacem pe atunci si cu atat mai mult cu cat stiam ca este membru Bujinkan. In general abordarea mai multor arte martiale este vazuta ca un fel de superficialitate si uneori chiar asa si este, desi trendul mai modern de Mix Martial Arts schimba putin aceasta perceptie. Insa pentru practicantii de Koryu, a studia mai multe scoli, fie si doar din punct de vedere istoric cere multa inteligenta, deschidere si tact pentru ca lumea japoneza in acest domeniu este destul de inchisa si rigida. In occident multi “maestrii” nu permit elevilor sa studieze si cu altii, doar din simpla teama de a nu ii pierde.

Afland deci in 2007, despre un Seminar de Kukishin Ryu (care nu era tema acelui an in Bujinkan , chestie respectata in general de Shihanii Bujinkan) cu Kacem Zoughari 4 Dan in Slovenia, organizat de Shihan Andrej Jasenc care pe atunci avea déjà Ju Dan ; am zis ca este momentul unui contact direct cu personajul atat de controversat numit Kacem Zoughari. Am plecat mai multi membrii ai unor Dojo-uri de Bujinkan din Bucuresti, Pitesti, Constanta, Iasi, Piatra Neamt si chiar a fost un seminar memorabil.

Este greu de pus in cuvinte ce a fost atunci, chiar acum dupa 3 ani de atunci, dar poate este ceva mai clar… Kacem Zoughari este un om simplu si jovial, dincolo de formalitati reci iar modul sau de a se misca scapa sigur la prima vedere. Afirmatiile care vor urma vin in urma unei de mai bine de 15-16 ani in Bujinkan Ninjutsu cu oameni de valoare din care pot aminti, Shihan Shiraishi, Shihan Steffen Frochlich, Shihan Arnaud Cousergue, Shidoshi Dominique Thibault si de asemenea o experienta egala in alte scoli de Koryu (pe langa Takeda Ryu pe care o practic din 1993) si chiar de Kenpo okinawaian. Seminariile de Katori Shinto Ryu cu Sugino Shihan, de Yagyu Shingan Ryu cu Soke Shimazu , cele de Karate Okinawaian cu diversi experti din Shorin Ryu, Goju si Uechi Ryu m-au facut sa nu ma entuziasmez prea repede si sa am ceva termeni de referinta extrem de sanatosi.

Si totusi, seminarul cu Kacem din Slovenia a fost cam altceva. In primul rand timp de 5-6 ore pe zi, in 2 zile s-au parcurs doar 4 tehnici de Kukishin Ryu de Taijutsu si doar un kata de Jo al aceleiasi scoli, dar nu in totalitate ! Am facut practic doar 2 tehnici de Taijutsu pe zi si tehnici de Jo care sa ne permita sa incepem studiul primului Kata. Si toate acestea fara sa ma plictisesc sau fara sa simt ca cineva doar trage de timp sau ca nu vrea sa predea mai mult. Pur si simplu este atat de greu, fiecare miscare este extreme de greu de realizat , asa cum o facea Kacem. Miscarile nu erau asa cum credeam eu ca se fac, erau altfel facute intr-un mod care doar semana cu ce facem eu, un mod neinteles iar marea deosebire era ca el putea sa faca o tehnica in modul in care imi explica , iar nu ! Foloseam acelasi limbaj, aceeasi termeni de Kamae, kuzushi, sabaki, etc, doar ca modul in care el ii punea in aplicare era total diferit. Dupa ani de practica sub indrumarea lui, am inteles ca ceea ce intelege el prin fiecare din acesti termeni era diferit de ce intelege el. El intelege ce I s-a transmis de catre profesorul sau Ishizuka Sensei – unul dintre cei mai vechi shihani din Bujinkan, omul care a raspuns pe vremuri la toate provocarile pe care le primea Bujinkan Dojo in Japonia, noua scoala devenita publica, condusa de tanarul pe atunci Hatsumi sensei, lasat Soke a 9 traditii de catre Takamatsu sensei !

Kacem nu a facut doar multe stagii in Japonia, ci a stat acolo ca elev al lui Ishizuka sensei , a studiat limba si istoria japoneza la modul professional, cu bursa obtinuta cu greu de la Institutul Francez de Studii Orientale. Astfel nu doar a invatat tehnici de Ninjutsu acolo ci a invatat de la maestrul sau, cum trebuie sa invete aceste tehnici, cum trebuie sa inteleaga toate vechile Densho-uri pe care si Ishizuka sensei le are de la profesorul sau – Hatsumi Sensei. In plus, pe baza cunostintelor sale aprofundate de limba si cultura japoneza, Kacem a avut ocazia de a fi aproape de Hatsumi sensei de multe ori pentru a il ajuta la traducerea cat mai clara de texte japoneze. In acest fel nu a ajuns doar la texte redactate de Takamatsu sensei dar are si capacitatea de a intelege ce scrie in ele, cum trebuie interpretat ce scrie acolo. Este o diferenta imensa intre cele doua lucruri si trebuie bine inteleasa.

Este diferenta intre a cumpara mai multe manuale medicale si a invata singur dupa ele, si a invata medicina sub indrumarea unui medic bun, a acumula experienta alaturi de el, utilizand acele manuale doar ca punte de reper.Sigur ca un medic bun si experimentat nu opereaza cu cartile dupa el pentru a verifica din cand in cand cate ceva in ceva atlas medical..nu ai timp de asa ceva .

De aceea Hatsumi sensei spune ca nu ai nevoie de Densho si ca totul trebuie sa curga natural ! Asa si este pentru nivelul sau , dar tot el mai spune “ Daca vreti sa invatati Ninjutsu gasiti-va un professor bun (printre shihani), eu fac Ninjutsu ! Shihanii sunt cei care preiau invatatura de la Soke si incearca sa o transmita mai departe la cei cu nivele mai mici. Sunt asistentii universitari, preparatorii, educatorii care adapteaza ce fac celor carora le predau. Niciodata un super professor universitar nu va avea rabdare sa explice adunarea a doua procese ondulatorii unui copil de clasa intai, limbajul este o piedica majora. Invatatorul insa va explica intai doar adunarea, punand un mar langa un mar. Marul este doar un exemplu pentru copii mici, si la fel poate o tehnica articulara pe o priza  este la fel cu riposta cu sabia la un atac de sulita. Aceasta inseamna a nu ne fixa pe detalii, a percepe miscarea in ansamblu – a vedea un principiu, este Heiho de care vorbesc multe scoli traditionale (strategie). Am avut nevoie de ceva timp pentru a intelege corect asta.

Faptul ca exista o transmisie catre Kacem este evident in modul in care se misca. Miscarea este diferita in Koto Ryu, total diferita de Gyokko Ryu, radical diferita de Kukishin Ryu. Kacem este primul care mi-a aratat asta cu corpul sau. Altfel este usor de zis ca “feeling” ul este diferit pe fiecare scoala.Nu ajunge doar feeling/ul, mai ales nu ajunge feeling/ul altuia.  E nevoie de feeling/ul tau propriu, rezultat din efortul tau propriu pentru a intelege ceea ce ti se spune, transmite. Trebuie sa incepi prin efortul de a vedea ce este in fata ta, de a nu altera asta prin ceea ce crezi tu ca se intampla de fapt. Propriile noastre explicatii nu conteaza in fata unor principii pentru perfectionarea carora s-a muncit si varsat sange timp de generatii. Explicatiile noastre fac tehnica mai comoda si asta nu este bine.

Cele mai mari frustrari din viata mea de practicant de arte martiale le-am trait la acest seminar cu Kacem, incepand cu momentul in care a fost capabil sa imi faca Omote Gyaku dintr-o singura miscare iar eu nu am fost capabil sa il imit pentru ca de fapt nu il imitam ci faceam ceea ce credeam eu ca face. Oare nu inseamna si asta a taia ego-ul din arte martiale ? Sigur ca da ! A face totul dintr-o singura miscare nu inseamna viteza, este un fel de sincronizare, chiar aiki, de ce nu. Pentru Kacem , Ichimonji corect inseamna ca poate indeplini criteriile pe care I le-a impus Ishizuka sensei, caruia I le-a impus Hatsumi sensei. Hatsumi Sensei le-a primit si el la fel de la Takamatsu sensei si toate acestea s-au putut transmite si aceasta este “corecta” intelegere a unui Densho, aceasta este o transmisie autentica.

Seara, dupa prima zi de seminar am avut stat mai mult de vorba cu Kacem. Ca si istoric a abordat foarte fluid subiecte care ma interesau, transmisia scolii Takeda Ryu, derivatiile Daito Ryu, de asemenea ramuri ale Yagyu Ryu, tehnicile de sabie de Katori si mai departe catre sursa Nen Ryu. Orice afirmatie este sustinuta de citate clare, literatura veche japoneza pe care o studiaza personal, discutii chiar cu maestrii acelor scoli. Deja aici apare si Kacem ca practicant, cu opinii proprii bazate pe propria sa experienta si toate acestea fac discutia extrem extrem de interesanta.

A fost cred pentru prima oara cand nu am fost abordat cu o propunere „reciproc avantajoasa” de a organiza un seminar cu el in Romania. Nu am invitat niciodata oameni pentru a imi face renume sau pentru a face bani din asta. Daca am invitat pe cineva am facut-o pentru ca eram interesat de o relatie directa cu acea persoana pentru a putea corecta ceea ce stiu si pentru a putea avansa.

 Ii propun sa vina in Romania la un stagiu si ii spun clar ca incep sa realizez diferenta dintre ceea ce fac cei mai multi in Europa ca Ninjutsu si ceea ce preda el. Ii propun sa ii devin elev. Refuza din start venitul in Romania pentru ca nu ma cunoaste atat de bine si imi spune ca sunt binevenit si la alte stagii, dar ca pentru a-i deveni elev trebuie sa fii deja bun. In trecut un maestrul nu isi lua decat elevi in care vedea viitori maestrii, nu avea timp sa predea oricui. Este primul non japonez care face distinctia clara intre elev direct si participant la cursuri. In 1999, Soke Shimazu imi spunea la fel : pot sa va accept ca deshi la dojo-ul meu in Japonia, dar ca Uchi Deshi, este mai greu...e nevoie de timp ...mai mult – a incercat atunci sa imi explice politicos dansul ... "Shinbu Ikkan" cum ar spune Ishizuka sensei – „Rabdare in primul rand !” Ne uram noapte buna cu zambete politicoase care lasa totusi sa se intrevada multe posibilitati...

A doua zi de dimineata am lucrat sau am inceput sa lucram primul Kata de Jo din Kukishin Ryu, dupa tehnicile preliminare lucrate cu o zi inainte. Kacem ne-a spus ca tehnicile de arme, lucrate dimineata au rolul de a te trezi mai bine, te fac mai atent la ceea ce lucrezi, pericolul de accidentare fiind mai mare. Imi aduc aminte ca si O Sensei Ueshiba lucra aikiken si aikijo dimineata devreme, traditie continuata si de Saito Sensei toata viata sa ! Tehnicile de Jo demonstrate de Kacem nu erau tehnici de Jo facute cu corpul, in sensul ca nu se puteau identifica in acest fel. Tot corpul devenea un Jo imens, cu miscari imprevizibile dar precise, pentru ca nu mereu erau rapide. Tehnicile mele de Jo nu erau corecte pentru ca nici atacurile de sabie nu erau corecte. Modul de ataca cu sabia in Togakure Ryu si chiar Kukishin Ryu e un pic mai mult diferit de tot ce insemna sabie clasica si cand spun asta nu ma refer la Kendo (care inseamna sabie moderna) ci ma refer la tehnici de Iai si chiar scoli si mai vechi decat Edo cum ar fi Katori Shinto Ryu si Yagyu . Fiind atacat in acest fel, adica extrem de real, o tehnica prea lunga nu face fata sau pur si simplu esti incapbil de a controla ritmul adversarului, ceea ce duce in cel mai bun caz la o victorie intamplatoare. Aceasta nu face subiectul unei scoli traditionale de arte martiale !  Un atac corect atrage dupa sine necesitatea unei tehnici si mai corecte. Din aceasta perspectiva Jo-ul a pus in miscare kamae cu linii si unghiuri specifice, miscari sincronizate, o stabilitate in plus, chiar in miscare, a eliminat miscari inutile din Taijutsu (zone in care sabia poate taia fara probleme). Am experimentat chiar ceea ce inainte doar avusesem senzatia ca inteleg cand Hatsumi sensei cand spunea ca a folosi o arma este Taijutsu cu acea arma. Diferenta este foarte mare si nu poate fi perceputa decat prin experienta directa !

Credeam ca am sa imi perfectionez tehnicile de Kukishin Ryu la acest seminar. Eroare ! Totul s-a dat peste cap, si am redefinit Ninjutsu, si nu prima deloc prima oara ! Prima oara cand am vazut o mare diferenta a fost cand l-am cunoscut pe Shihan Steffen Frochlih, dupa cativa ani de stagii cu ShidoshiHo Szabo Pal. A urmat apoi baze si studiu mai aprofundat cu Shidoshi Dominique Thibault. Dupa niste ani a urmat contactul cu primul shihan japonez – o abordare total diferita cu Shiraishi Sensei, incepand chiar de la Ukemi ! In cazul seminarului din Slovenia insa, nu am redefinit doar Kukishin Ryu ci am realizat ca trebuie sa “uit” Ninjutsu de si sa reincep de la zero totul ! Unele lucruri pareau doar ceea ce trebuie, dar aparentele inseala. Poate nu am realizat niciodata mai acut aceste aparente inselatoare. Prima reactie care a durat destul de mult, a fost de revolta : de ce nu mi se spusesera aceste lucuri pana acum? Si de ce ar fi trebuit totusi sa mi le spuna cineva ? Poate ca mi s-au spus, dar u aveam nivelul de a le percepe. Oricum dincolo de toate acestea in miscarile lui Kacem Zoughari, dincolo de ceea ce spune, se simte Ninjutsu, nu se vede Ninjutsu, se simte si chiar te simti neputincios in fata unei tehnici pe care nu o deslusesti. Este mult mai rau decat atunci cand macar stii cum anume te-a invins adversarul tau. Nivelul de frustrare se mareste exponential.

 In timp, studiind cu Kacem am inceput sa invat sa pun greutatea cuvenita pe cuvinte atunci cand le folosesc sau sa le percep greutatea atunci cand le aud. Altfel poti transmite o senzatie falsa de cunoastere, dar in realitate este doar feelingul altuia, iar tu esti doar un difuzor ce reda o forma fara continut. Este ca si cum ti-ai propune sa devii un bun militar, sa supravietuiesti unui razboi, doar ascultand povestile oricat de impresionante ale unui bunic – veteran decorat. Sunt doar impresiile si trairile lui. Trebuie sa te antrenezi asa cum a facut-o el, sa te apropii de granita dintre viata si moarte pentru a ii intelege povestile si feeling-urile.

De atunci au trecut deja aproape 4 ani si Kacem a venit de mai multe ori in Romania, mai precis de 2 ori in fiecare an, imbogatindu-ne cu cate 2-3 tehnici de Taijutsu pe seminar si 2-3 tehnici de arme. Dar in asa fel incat, din ele poti ajunge oriunde. Nu este vorba doar de ce anume preda, ci si de cum preda. Pot spune cu siguranta ca modul lui de a se misca este o dovada a faptului ca tehnica de Ninjutsu este vie. Dupa 4 sejururi de antrenament in Japonia totalizand mai bine de 4 luni in care am mers regulat cursurile lui Hatsumi sensei, pot spune ca inteleg mai bine crampeie din ce ne arata Soke Hatsumi chiar pe plan tehnic, dincolo de „feeling” chiar la nivelul meu mic, datorita lui Kacem si ii sunt recunoscator pentru acest lucru, lui si maestrului sau  - Ishizuka sensei. In numele tuturor celor prezenti acolo din Romania, ii multumesc si lui Andrej Jasenc Shihan pentru organizare si pentru ajutorul acordat la acest seminar ca si dupa aceea !


(c) 2014 Bujinkan Romania