Seminar
cu KACEM
ZOUGHARI in Slovenia 2007
"Redescoperind
Bujinkan Ninpo"
Cristian Laiber, Bujinkan Shidoshi
Mi-am propus de mai multe
ori sa scriu despre aceasta prima intalnire cu Sensei Kacem Zoughari, un om
pe care nu am reusit sa il intalnesc in antrenamentele mele in Franta din
1999-2000, un om despre care auzeam diverse iar cele mai bune erau de genul
“ este ok, mai ales ca istoric, dar nu este inca Shidoshi (5 Dan) “. Nu am
reusit pana acum pentru ca erau atatea lucruri greu de explicat chiar si
pentru mine, deci cu atat mai greu de pus in cuvinte pentru ceilalti.
Trebuie sa spun mai intai ca
aflandu-ma in Franta am incercat sa fac antrenamente cu mai toti Shihanii
Bujinkan de acolo si nu m-a deranjat prea tare ca Sensei Kacem Zoughari ,
doar 4 Dan, era atunci in Japonia cu o bursa de studii oferita prin INALCO –
Centrul de Studii orientale. Oricum acest lucru a ramas undeva in mintea mea
si asociat cu excelenta sa carte “ NINJA ; ombres de la lumiere” plina de
informatii, din cele care nu se gasesc peste tot pe internet.
Curiozitatea
a crescut insa atunci cand 2 ani mai tarziu am descoperit in presa franceza
o serie de articole despre diverse scoli vechi – parte a patrimoniului
cultural japonez –Daito Ryu, Yagyu Shinkage, extrem de documentate si
semnate acelasi Kacem Zoughari. In plus, de obicei aceste materiale ofera
autorului posibilitatea unei reclame in paginile revistei, iar date despre
dojo-ul unde preda Sensei Kacem Zoughari erau total absente. Ca si cartea sa,
aceste articole sunt sustinute de materiale traduse direct din limba
japoneza, unele din ele texte rare din perioada Edo si chiar pre Edo,
Densho-uri autentice proprii scolilor respective. Ca practicant de Takeda
Ryu am fost impresionat deci de profunzimea materialelor istorice de Daito
Ryu prezentate de Kacem pe atunci si cu atat mai mult cu cat stiam ca este
membru Bujinkan. In general abordarea mai multor arte martiale este vazuta
ca un fel de superficialitate si uneori chiar asa si este, desi trendul mai
modern de Mix Martial Arts schimba putin aceasta perceptie. Insa pentru
practicantii de Koryu, a studia mai multe scoli, fie si doar din punct de
vedere istoric cere multa inteligenta, deschidere si tact pentru ca lumea
japoneza in acest domeniu este destul de inchisa si rigida. In occident
multi “maestrii” nu permit elevilor sa studieze si cu altii, doar din simpla
teama de a nu ii pierde.
Afland deci in 2007, despre
un Seminar de Kukishin Ryu (care nu era tema acelui an in Bujinkan , chestie
respectata in general de Shihanii Bujinkan) cu Kacem Zoughari 4 Dan in
Slovenia, organizat de Shihan Andrej Jasenc care pe atunci avea déjà Ju Dan
; am zis ca este momentul unui contact direct cu personajul atat de
controversat numit Kacem Zoughari. Am plecat mai multi membrii ai unor Dojo-uri
de Bujinkan din Bucuresti, Pitesti, Constanta, Iasi, Piatra Neamt si chiar a
fost un seminar memorabil.
Este greu de pus in cuvinte
ce a fost atunci, chiar acum dupa 3 ani de atunci, dar poate este ceva mai
clar… Kacem Zoughari este un om simplu si jovial, dincolo de formalitati
reci iar modul sau de a se misca scapa sigur la prima vedere. Afirmatiile
care vor urma vin in urma unei de mai bine de 15-16 ani in Bujinkan Ninjutsu
cu oameni de valoare din care pot aminti, Shihan Shiraishi, Shihan Steffen
Frochlich, Shihan Arnaud Cousergue, Shidoshi Dominique Thibault si de
asemenea o experienta egala in alte scoli de Koryu (pe langa Takeda Ryu pe
care o practic din 1993) si chiar de Kenpo okinawaian. Seminariile de Katori
Shinto Ryu cu Sugino Shihan, de Yagyu Shingan Ryu cu Soke Shimazu , cele de
Karate Okinawaian cu diversi experti din Shorin Ryu, Goju si Uechi Ryu m-au
facut sa nu ma entuziasmez prea repede si sa am ceva termeni de referinta
extrem de sanatosi.
Si totusi, seminarul cu
Kacem din Slovenia a fost cam altceva. In primul rand timp de 5-6 ore pe zi,
in 2 zile s-au parcurs doar 4 tehnici de Kukishin Ryu de Taijutsu si doar un
kata de Jo al aceleiasi scoli, dar nu in totalitate ! Am facut practic doar
2 tehnici de Taijutsu pe zi si tehnici de Jo care sa ne permita sa incepem
studiul primului Kata. Si toate acestea fara sa ma plictisesc sau fara sa
simt ca cineva doar trage de timp sau ca nu vrea sa predea mai mult. Pur si
simplu este atat de greu, fiecare miscare este extreme de greu de realizat ,
asa cum o facea Kacem. Miscarile nu erau asa cum credeam eu ca se fac, erau
altfel facute intr-un mod care doar semana cu ce facem eu, un mod neinteles
iar marea deosebire era ca el putea sa faca o tehnica in modul in care imi
explica , iar nu ! Foloseam acelasi limbaj, aceeasi termeni de Kamae,
kuzushi, sabaki, etc, doar ca modul in care el ii punea in aplicare era
total diferit. Dupa ani de practica sub indrumarea lui, am inteles ca ceea
ce intelege el prin fiecare din acesti termeni era diferit de ce intelege
el. El intelege ce I s-a transmis de catre profesorul sau Ishizuka Sensei –
unul dintre cei mai vechi shihani din Bujinkan, omul care a raspuns pe
vremuri la toate provocarile pe care le primea Bujinkan Dojo in Japonia,
noua scoala devenita publica, condusa de tanarul pe atunci Hatsumi sensei,
lasat Soke a 9 traditii de catre Takamatsu sensei !
Kacem nu a facut doar multe
stagii in Japonia, ci a stat acolo ca elev al lui Ishizuka sensei , a
studiat limba si istoria japoneza la modul professional, cu bursa obtinuta
cu greu de la Institutul Francez de Studii Orientale. Astfel nu doar a
invatat tehnici de Ninjutsu acolo ci a invatat de la maestrul sau, cum
trebuie sa invete aceste tehnici, cum trebuie sa inteleaga toate vechile
Densho-uri pe care si Ishizuka sensei le are de la profesorul sau – Hatsumi
Sensei. In plus, pe baza cunostintelor sale aprofundate de limba si cultura
japoneza, Kacem a avut ocazia de a fi aproape de Hatsumi sensei de multe ori
pentru a il ajuta la traducerea cat mai clara de texte japoneze. In acest
fel nu a ajuns doar la texte redactate de Takamatsu sensei dar are si
capacitatea de a intelege ce scrie in ele, cum trebuie interpretat ce scrie
acolo. Este o diferenta imensa intre cele doua lucruri si trebuie bine
inteleasa.
Este diferenta intre a
cumpara mai multe manuale medicale si a invata singur dupa ele, si a invata
medicina sub indrumarea unui medic bun, a acumula experienta alaturi de el,
utilizand acele manuale doar ca punte de reper.Sigur ca un medic bun si
experimentat nu opereaza cu cartile dupa el pentru a verifica din cand in
cand cate ceva in ceva atlas medical..nu ai timp de asa ceva .
De aceea Hatsumi sensei
spune ca nu ai nevoie de Densho si ca totul trebuie sa curga natural ! Asa
si este pentru nivelul sau , dar tot el mai spune “ Daca vreti sa invatati
Ninjutsu gasiti-va un professor bun (printre shihani), eu fac Ninjutsu !
Shihanii sunt cei care preiau invatatura de la Soke si incearca sa o
transmita mai departe la cei cu nivele mai mici. Sunt asistentii
universitari, preparatorii, educatorii care adapteaza ce fac celor carora le
predau. Niciodata un super professor universitar nu va avea rabdare sa
explice adunarea a doua procese ondulatorii unui copil de clasa intai,
limbajul este o piedica majora. Invatatorul insa va explica intai doar
adunarea, punand un mar langa un mar. Marul este doar un exemplu pentru
copii mici, si la fel poate o tehnica articulara pe o priza este la fel cu
riposta cu sabia la un atac de sulita. Aceasta inseamna a nu ne fixa pe
detalii, a percepe miscarea in ansamblu – a vedea un principiu, este Heiho
de care vorbesc multe scoli traditionale (strategie). Am avut nevoie de ceva
timp pentru a intelege corect asta.
Faptul ca exista o
transmisie catre Kacem este evident in modul in care se misca. Miscarea este
diferita in Koto Ryu, total diferita de Gyokko Ryu, radical diferita de
Kukishin Ryu. Kacem este primul care mi-a aratat asta cu corpul sau. Altfel
este usor de zis ca “feeling” ul este diferit pe fiecare scoala.Nu ajunge
doar feeling/ul, mai ales nu ajunge feeling/ul altuia. E nevoie de feeling/ul
tau propriu, rezultat din efortul tau propriu pentru a intelege ceea ce ti
se spune, transmite. Trebuie sa incepi prin efortul de a vedea ce este in
fata ta, de a nu altera asta prin ceea ce crezi tu ca se intampla de fapt.
Propriile noastre explicatii nu conteaza in fata unor principii pentru
perfectionarea carora s-a muncit si varsat sange timp de generatii.
Explicatiile noastre fac tehnica mai comoda si asta nu este bine.
Cele mai mari frustrari din
viata mea de practicant de arte martiale le-am trait la acest seminar cu
Kacem, incepand cu momentul in care a fost capabil sa imi faca Omote Gyaku
dintr-o singura miscare iar eu nu am fost capabil sa il imit pentru ca de
fapt nu il imitam ci faceam ceea ce credeam eu ca face. Oare nu inseamna si
asta a taia ego-ul din arte martiale ? Sigur ca da ! A face totul dintr-o
singura miscare nu inseamna viteza, este un fel de sincronizare, chiar aiki,
de ce nu. Pentru Kacem , Ichimonji corect inseamna ca poate indeplini
criteriile pe care I le-a impus Ishizuka sensei, caruia I le-a impus Hatsumi
sensei. Hatsumi Sensei le-a primit si el la fel de la Takamatsu sensei si
toate acestea s-au putut transmite si aceasta este “corecta” intelegere a
unui Densho, aceasta este o transmisie autentica.
Seara, dupa prima
zi de seminar am avut stat mai mult de vorba cu Kacem. Ca si istoric a
abordat foarte fluid subiecte care ma interesau, transmisia scolii Takeda
Ryu, derivatiile Daito Ryu, de asemenea ramuri ale Yagyu Ryu, tehnicile de
sabie de Katori si mai departe catre sursa Nen Ryu. Orice afirmatie este
sustinuta de citate clare, literatura veche japoneza pe care o studiaza
personal, discutii chiar cu maestrii acelor scoli. Deja aici apare si Kacem
ca practicant, cu opinii proprii bazate pe propria sa experienta si toate
acestea fac discutia extrem extrem de interesanta.
A fost cred pentru
prima oara cand nu am fost abordat cu o propunere „reciproc avantajoasa” de
a organiza un seminar cu el in Romania. Nu am invitat niciodata oameni
pentru a imi face renume sau pentru a face bani din asta. Daca am invitat pe
cineva am facut-o pentru ca eram interesat de o relatie directa cu acea
persoana pentru a putea corecta ceea ce stiu si pentru a putea avansa.
Ii propun sa vina
in Romania la un stagiu si ii spun clar ca incep sa realizez diferenta
dintre ceea ce fac cei mai multi in Europa ca Ninjutsu si ceea ce preda el.
Ii propun sa ii devin elev. Refuza din start venitul in Romania pentru ca nu
ma cunoaste atat de bine si imi spune ca sunt binevenit si la alte stagii,
dar ca pentru a-i deveni elev trebuie sa fii deja bun. In trecut un maestrul
nu isi lua decat elevi in care vedea viitori maestrii, nu avea timp sa
predea oricui. Este primul non japonez care face distinctia clara intre elev
direct si participant la cursuri. In 1999, Soke Shimazu imi spunea la fel :
pot sa va accept ca deshi la dojo-ul meu in Japonia, dar ca Uchi Deshi, este
mai greu...e nevoie de timp ...mai mult – a incercat atunci sa imi explice
politicos dansul ... "Shinbu
Ikkan"
cum ar spune Ishizuka sensei – „Rabdare in primul rand !” Ne uram noapte
buna cu zambete politicoase care lasa totusi sa se intrevada multe
posibilitati...
A
doua zi de dimineata am lucrat sau am inceput sa lucram primul Kata de Jo
din Kukishin Ryu, dupa tehnicile preliminare lucrate cu o zi inainte. Kacem
ne-a spus ca tehnicile de arme, lucrate dimineata au rolul de a te trezi mai
bine, te fac mai atent la ceea ce lucrezi, pericolul de accidentare fiind
mai mare. Imi aduc aminte ca si O Sensei Ueshiba lucra aikiken si aikijo
dimineata devreme, traditie continuata si de Saito Sensei toata viata sa !
Tehnicile de Jo demonstrate de Kacem nu erau tehnici de Jo facute cu corpul,
in sensul ca nu se puteau identifica in acest fel. Tot corpul devenea un Jo
imens, cu miscari imprevizibile dar precise, pentru ca nu mereu erau rapide.
Tehnicile mele de Jo nu erau corecte pentru ca nici atacurile de sabie nu
erau corecte. Modul de ataca cu sabia in Togakure Ryu si chiar Kukishin Ryu
e un pic mai mult diferit de tot ce insemna sabie clasica si cand spun asta
nu ma refer la Kendo (care inseamna sabie moderna) ci ma refer la tehnici de
Iai si chiar scoli si mai vechi decat Edo cum ar fi Katori Shinto Ryu si
Yagyu . Fiind atacat in acest fel, adica extrem de real, o tehnica prea
lunga nu face fata sau pur si simplu esti incapbil de a controla ritmul
adversarului, ceea ce duce in cel mai bun caz la o victorie intamplatoare.
Aceasta nu face subiectul unei scoli traditionale de arte martiale ! Un
atac corect atrage dupa sine necesitatea unei tehnici si mai corecte. Din
aceasta perspectiva Jo-ul a pus in miscare kamae cu linii si unghiuri
specifice, miscari sincronizate, o stabilitate in plus, chiar in miscare, a
eliminat miscari inutile din Taijutsu (zone in care sabia poate taia fara
probleme). Am experimentat chiar ceea ce inainte doar avusesem senzatia ca
inteleg cand Hatsumi sensei cand spunea ca a folosi o arma este Taijutsu cu
acea arma. Diferenta este foarte mare si nu poate fi perceputa decat prin
experienta directa !
Credeam ca am sa imi
perfectionez tehnicile de Kukishin Ryu la acest seminar. Eroare ! Totul s-a
dat peste cap, si am redefinit Ninjutsu, si nu prima deloc prima oara !
Prima oara cand am vazut o mare diferenta a fost cand l-am cunoscut pe
Shihan Steffen Frochlih, dupa cativa ani de stagii cu ShidoshiHo Szabo Pal.
A urmat apoi baze si studiu mai aprofundat cu Shidoshi Dominique Thibault.
Dupa niste ani a urmat contactul cu primul shihan japonez – o abordare total
diferita cu Shiraishi Sensei, incepand chiar de la Ukemi ! In cazul
seminarului din Slovenia insa, nu am redefinit doar Kukishin Ryu ci am
realizat ca trebuie sa “uit” Ninjutsu de si sa reincep de la zero totul !
Unele lucruri pareau doar ceea ce trebuie, dar aparentele inseala. Poate nu
am realizat niciodata mai acut aceste aparente inselatoare. Prima reactie
care a durat destul de mult, a fost de revolta : de ce nu mi se spusesera
aceste lucuri pana acum? Si de ce ar fi trebuit totusi sa mi le spuna cineva
? Poate ca mi s-au spus, dar u aveam nivelul de a le percepe. Oricum dincolo
de toate acestea in miscarile lui Kacem Zoughari, dincolo de ceea ce spune,
se simte Ninjutsu, nu se vede Ninjutsu, se simte si chiar te simti
neputincios in fata unei tehnici pe care nu o deslusesti. Este mult mai rau
decat atunci cand macar stii cum anume te-a invins adversarul tau. Nivelul
de frustrare se mareste exponential.
In timp, studiind cu Kacem
am inceput sa invat sa pun greutatea cuvenita pe cuvinte atunci cand le
folosesc sau sa le percep greutatea atunci cand le aud. Altfel poti
transmite o senzatie falsa de cunoastere, dar in realitate este doar
feelingul altuia, iar tu esti doar un difuzor ce reda o forma fara continut.
Este ca si cum ti-ai propune sa devii un bun militar, sa supravietuiesti
unui razboi, doar ascultand povestile oricat de impresionante ale unui bunic
– veteran decorat. Sunt doar impresiile si trairile lui. Trebuie sa te
antrenezi asa cum a facut-o el, sa te apropii de granita dintre viata si
moarte pentru a ii intelege povestile si feeling-urile.
De atunci au
trecut deja aproape 4 ani si Kacem a venit de mai multe ori in Romania, mai
precis de 2 ori in fiecare an, imbogatindu-ne cu cate 2-3 tehnici de
Taijutsu pe seminar si 2-3 tehnici de arme. Dar in asa fel incat, din ele
poti ajunge oriunde. Nu este vorba doar de ce anume preda, ci si de cum
preda. Pot spune cu siguranta ca modul lui de a se misca este o dovada a
faptului ca tehnica de Ninjutsu este vie.
Dupa 4 sejururi de antrenament in
Japonia totalizand mai bine de 4 luni in care am mers regulat cursurile lui
Hatsumi sensei, pot spune ca
inteleg mai bine crampeie din ce ne arata Soke
Hatsumi chiar pe plan
tehnic, dincolo de „feeling” chiar la nivelul meu mic, datorita lui Kacem si
ii sunt recunoscator pentru acest lucru, lui si maestrului sau - Ishizuka
sensei. In numele tuturor celor
prezenti acolo din Romania, ii multumesc si lui Andrej Jasenc Shihan pentru
organizare si pentru ajutorul acordat la acest seminar ca si dupa aceea !